Eid a dispărut pe 15 decembrie 2024, în timp ce căuta de muncă pentru a-și întreține familia, în apropierea coridorului Netzarim din centrul Gazei, cunoscut și sub numele de „Axa Morții”. Israelul a tăiat și a ocupat această fâșie de pământ care separa nordul Gazei de sud, devenind un loc unde sute de palestinieni, inclusiv copii, au fost uciși sau au dispărut. Tatăl său, Nael Abu Shaar, a spus că căutarea lui Eid a împins familia la limita disperării. „Am dormit la ușile morgilor și spitalelor”, a declarat el pentru Al Jazeera. „De fiecare dată când anunțau un cadavru neidentificat sau un martir, alergam zi și noapte. Am căutat în spitalele Al-Aqsa, al-Awda și Nuseirat. Am deschis frigiderele morgii cu propriile mele mâini, căutând orice urmă de el sau de hainele lui, dar nu am găsit nimic.”
Familia a contactat Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) și organizații pentru drepturile omului pentru a-și găsi fiul, dar de fiecare dată au ajuns într-un impas. Fără nicio înregistrare a detenției sale, familia s-a înclinat în cele din urmă în fața greutății dovezilor, a deschis un cort de doliu și a obținut documente oficiale de la Ministerul Sănătății care îl clasificau drept decedat. Cu toate acestea, mama lui Eid nu și-a pierdut niciodată speranța că fiul ei este încă în viață. „Toată lumea mi-a spus că trebuie să facem rugăciunea de înmormântare pentru absenți, dar am refuzat. Inima mea mi-a spus că Eid este viu”, a spus Maha Abu Shaar.
Apoi, o rază de speranță a apărut acum o lună, când un deținut eliberat a spus că a întâlnit un bărbat pe nume Eid Abu Shaar în închisoare. Povestea a fost confirmată în cele din urmă luni de un avocat, declanșând un val de sărbătoare în întreaga Gaza. Al Jazeera a difuzat scene cu familia Abu Shaar și vecinii lor împărțind dulciuri în casele lor simple, transformând un loc de doliu într-o sărbătoare a unui „miracol”. Povestea lui Eid oferă o veste rară bună în timpul unei catastrofe umanitare, dar Nada Nabil, directorul Centrului Palestinian pentru Dispăruți și Dispariții Forțate, a spus că multe alte familii sunt blocate într-o stare de incertitudine. „Cazul lui Eid Abu Shaar face parte dintr-un tipar mult mai mare”, a declarat el pentru Al Jazeera. „Estimăm că între 7.000 și 8.000 de palestinieni sunt în prezent dispăruți din cauza războiului, dintre care aproximativ 1.500 se crede că au fost dispăruți forțat în închisorile israeliene.”
Refuzul Israelului de a furniza informații cu privire la deținuți precum Eid nu este o neglijență administrativă, ci o tactică militară deliberată de a prelungi durerea familiilor palestiniene, a spus Nabil. „Ocupația adoptă în mod intenționat o politică de secretizare totală pentru a adânci suferința și durerea familiilor din Gaza”, a explicat el. „Este o procedură ușoară să emiti liste cu deținuți sau să permiți accesul CICR, dar ei aleg ascunderea ca formă de tortură psihologică și pedeapsă colectivă.” Situația a dus la un fenomen cunoscut de psihologi drept „doliu suspendat” sau „pierdere ambiguă”, care paralizează viețile a mii de familii care au persoane dragi dispărute. Familiile care și-au îngropat rudele găsesc adesea o modalitate de a merge mai departe, dar cele care nu au informații despre soarta celor dragi rămân blocate într-un „ciclu continuu între speranță și disperare”, a spus Nabil.
„Acest impact nu este doar psihologic. Este social și legal”, a adăugat Nabil. „Soțiile nu știu dacă sunt văduve sau încă căsătorite, ceea ce afectează probleme precum recăsătorirea și moștenirea. Mai mult, în condițiile dure ale strămutării în Gaza, unde fiecare mână este necesară pentru a aduce apă sau a monta corturi, pierderea unui tânăr ca Eid pune o povară fizică și economică imensă asupra membrilor rămași ai familiei.” Nabil a descris „eșecul total” al organizațiilor internaționale care operează în Gaza și modul în care CICR a fost împiedicat să viziteze închisorile israeliene sau să primească liste cu deținuți de la începutul războiului genocid al Israelului împotriva palestinienilor din Gaza. „Trăim într-o lume guvernată de putere, nu de lege”, a spus Nabil. „Incapacitatea globală de a obliga Israelul să respecte dreptul internațional umanitar a lăsat victimele din Gaza vulnerabile la orice fel de încălcare.”
Poate cel mai tragic, familiile se tem că raportarea celor dragi ca „dispăruți” le-ar putea face ținta unui atac aerian israelian punitiv. „Alții se tem că publicarea numelui unui deținut va duce la o tortură mai severă pentru persoana din interior”, a spus Nabil. În gospodăria Abu Shaar, împărțirea dulciurilor continuă, dar bucuria rămâne incompletă. „Sunt fericită, dar acum inima mea este și mai îngrijorată”, a spus Maha. „Acum că știu că este viu, mă tem de ceea ce suferă în acele celule. Nu voi fi pe deplin fericită până când nu-l voi ține din nou în brațe.”
