Dictatorul sirian Bashar al-Assad a fost răsturnat la sfârșitul anului 2024 de către opoziția susținută de Turcia. Dar repercusiunile se resimt încă în toată Siria, mai ales aici, în regiunea condusă de kurzi, unde forțele guvernamentale siriene au recucerit teritorii în ianuarie. Familiile strămutate spun că au fost nevoite să fugă de cel puțin trei ori. Un fost negustor, care a cerut să rămână anonim de teama represaliilor, povestește cum și-a înghesuit toți copiii în camionetă, împreună cu toate bunurile. „O cheamă Trump, pentru că e blondă”, spune el râzând amar, referindu-se la o fetiță de doi ani, pe nume Barfi. „Îmi plăcea de Trump, dar acum nu mai. Ne-a vândut.”
Kurzii sirieni au fost aliații de nădejde ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic (ISIS), acum șapte ani. Liderii kurzi estimează că cel puțin 10.000 de luptători kurzi au murit în luptă. În ianuarie, când forțele siriene susținute de Turcia au înaintat pe teritoriul kurd, SUA au declarat că nu mai au nevoie de ajutorul kurzilor în lupta împotriva ISIS, dând efectiv undă verde înaintării. Această trădare percepută este resimțită profund într-o regiune asediată de peste un deceniu de regimul sirian, armata rusă, forțele turce și ISIS.
Condițiile de trai în școala transformată în adăpost sunt grele. Sunt mici încălzitoare pe kerosen în sălile de clasă, dar nu există combustibil pentru gătit. Nu se pot fierbe nici măcar orezul și lintea donate, nici apa pentru ceai. Said Mohammad Mustafa, 63 de ani, muncitor la salubritate din Afrin, a adunat câteva bețe pentru a face foc. Când nu găsește, arde haine vechi cu puțină benzină. El și soția sa, Sabah Hassan Biro, au fost printre ultimii care au părăsit tabăra de strămutați în ianuarie. Căutau fiica de 15 ani, Zaynib, care fusese operată pe inimă cu un an în urmă. Au primit doar două ore să plece. „De atunci am pierdut complet legătura cu ea”, spune Mustafa. „Nu știm dacă a fost ucisă sau ce s-a întâmplat.” Biro nu credea că fiica lor s-a alăturat luptătorilor kurzi și a fost ucisă într-o ambuscadă a forțelor siriene, până când trupul i-a fost returnat câteva săptămâni mai târziu. A fost înmormântată la mijlocul lui aprilie în Qamishli, alături de alți patru „martiri”.
La mijlocul lui aprilie, 800 de familii strămutate s-au întors în Afrin, în baza acordului de încetare a focului mediat de SUA, prin care forțele guvernamentale siriene au preluat fostele zone kurde. Familiile din această școală nu au fost printre ele. După multiple strămutări, majoritatea oamenilor nu mai au aproape nimic. Mustafa și Biro au fugit pe jos din tabără, în noaptea în care forțele siriene s-au apropiat, sub bombardamente. „Uneori trebuia să ne aruncăm la pământ”, spune Mustafa. Când Biro nu mai putea merge, i-a spus soțului să o lase în urmă, dar el a refuzat.
În altă sală de clasă, o femeie își leagănă copilul, încercând să-l liniștească. Pe perete, un desen cu flori și soare, făcut de copiii care au locuit acolo înainte. „Nu știm ce va fi mâine”, spune ea. „Ne simțim abandonați de toată lumea, inclusiv de americani.” Un bărbat cântărește semințe de dovleac pe o balanță veche, încercând să câștige câțiva bani. „Am luptat alături de ei, am murit pentru ei, iar acum ne-au lăsat de izbeliște”, spune el.
Casa Albă nu a răspuns solicitării NPR de a comenta acuzațiile kurzilor că au fost abandonați. În timp ce negocierile pentru implementarea acordului de încetare a focului continuă, kurzii rămân într-un impas. Regiunea autonomă pe care au construit-o timp de 12 ani este acum în joc. Granițele, securitatea și câmpurile petroliere au fost preluate de guvernul sirian, în schimbul unor promisiuni de drepturi pentru kurzi – promisiuni care nu au fost încă îndeplinite. Pentru familiile din această școală, singura certitudine este frigul, pierderea și incertitudinea. „Nu știu dacă vom mai vedea vreodată un viitor”, spune Mustafa, privind fotografia fiicei sale moarte.
De ce este important:
Această situație evidențiază fragilitatea alianțelor geopolitice și costul uman al deciziilor marilor puteri. Kurzii sirieni, care au fost aliați de încredere ai SUA în lupta împotriva terorismului, se simt acum trădați și abandonați. Povestea lor reflectă nu doar o criză umanitară, ci și o lecție dureroasă despre cum interesele strategice pot lăsa în urmă populații întregi. În contextul instabilității din Orientul Mijlociu, soarta kurzilor din Siria este un test pentru credibilitatea angajamentelor internaționale și pentru viitorul unei regiuni care încearcă să se reconstruiască după ani de război.
