Într-o lume în care conflictul din Orientul Mijlociu pare să nu mai aibă ieșire, în care pozițiile se întăresc și furia crește de ambele părți ale gardului, există o poveste care ne amintește că umanitatea poate găsi mereu un drum spre reconciliere. Este povestea a doi bărbați – un israelian și un palestinian – care, după tragedii personale devastatoare, au descoperit în durerea lor comună fundamentul unei fraternități neașteptate.
Maoz Inon, cetățean israelian, și Aziz Abu Sarah, cetățean palestinian, au devenit frați în spirit, uniți nu de origine sau religie, ci de capacitatea lor remarcabilă de a transforma suferința în speranță. Cartea lor, „The Future Is Peace: A Shared Journey Across the Holy Land" (Viitorul este pacea: O călătorie comună prin Țara Sfântă), documentază această călătorie extraordinară prin traume, vindecare și activism pentru pace.
Povestea lor începe cu două tragedii aparent incompatibile, care, prin ironia sorții, aveau să devină punctul de întâlnire dintre doi oameni ce par sortiți să fie dușmani. Maoz Inon și-a pierdut ambii părinți, Bilha și Yakovi Inon, în atacul Hamas din 7 octombrie 2023, care a ucis peste 1.100 de persoane la granița cu Gaza. Militarii au pătruns în casa familiei din Kibbutz-ul Netiv HaAsara și le-au luat viața. Pentru Inon, acea zi a însemnat sfârșitul unei lumi și începutul unei navigări prin cel mai întunecat ocean al suferinței.
În acele momente cumplite de după tragedie, când majoritatea și-ar fi îndreptat furia și durerea către inamicul identificat, Aziz Abu Sarah a făcut ceva neașteptat. A întins o mână. A contactat un om pe care îl cunoscuse cu un deceniu în urmă la o ceașcă de ceai în Ierusalim, un palestinian născut în Orașul Sfânt, cu care răsese schimbat câteva mesaje pe Facebook de-a lungul anilor. Gestul său simplu, uman, a făcut diferența dintre a cădea în prăpastia traumei și a găsi o cale de ieșire.
„Mi-am pierdut părinții pe 7 octombrie, dar am câștigat un frate", a declarat Inon pentru NPR. „Pentru mine, nu este un parteneriat, nu este o prietenie, este o fraternitate." Aceste cuvinte, rostite de un om care și-a văzut părinții uciși de militanți, reflectă o capacitate de iertare și o deschidere emoțională care sfidează logica obișnuită a conflictelor.
De cealaltă parte, povestea lui Aziz Abu Sarah este la fel de zguduitoare, dacă nu mai mult. La vârsta de doar 10 ani, micul Aziz a pierdut un frate mai mare, Tayseer, în vârstă de 19 ani. Tayseer fusese arestat în timpul Prima Intifada din 1990 și bătut în custodie de forțele militare israeliene. A murit din cauza rănilor câteva săptămâni după ce fusese eliberat. Pentru copilul care urma să devină adult, ideea de răzbunare l-a consumat și condus pentru mulți ani.
„Pentru restul tinereții mele, ideea de răzbunare m-a consumat și m-a condus", și-a amintit Abu Sarah într-un eseu din 2016. Această mărturisire brutală ne arată că și în tabăra palestiniană există durere, furie și dorința de răspuns violent. Dar punctul de cotitură în viața lui Abu Sarah avea să vină din direcția cea mai neașteptată: o clasă de limba ebraică.
Pentru a se califica pentru învățământul superior, Abu Sarah s-a înscris la cursuri de limba ebraică. Acolo, în mod paradoxal, a întâlnit evrei care emigrase în Israel – și, așa cum descrie el, zidurile sale interioare au început să se prăbușească. Nu brusc, nu dramatic, ci treptat, fir cu fir, prin întâlniri umane autentice care i-au arătat că dușmanul din imaginația sa era, de fapt, un om ca el.
Această revelație personală l-a transformat pe Abu Sarah într-un activist pentru schimbare socială. A fondat MEJDI Tours, o agenție de turism axată pe conștientizare socială, și și-a dedicat viața construirii de punți între societăți divizate. Când a întins mâna către Maoz Inon în 2023, nu o făcea dintr-o poziție de forță sau superioritate morală, ci din experiența propriei vindecări.
După acea întâlnire, Inon a luat o decizie transformatoare. A hotărât să se concentreze mai puțin pe propria afacere de turism și să devină activist pe termen full-time, promovând pacea și coexistența cu palestinienii. Împreună cu Abu Sarah, a început să călătorească pentru a susține discursuri publice, împărtășind povestea lor și demonstrând că reconcilierea este posibilă.
Dovezile acestei fraternități neobișnuite sunt palpabile. Cei doi s-au întâlnit cu Papa Francisc în 2024, apoi cu Papa Leon anul acesta, și au purtat flacăra olimpică în Italia, înaintea Jocurilor de Iarnă. Aceste momente publice, în care reprezentanți ai celor două tabere adverse poartă simboluri ale păcii și unității, sunt mărturii vizibile ale unui mesaj mai profund.
Obiectivul lor ambițios, expus în carte, este realizarea păcii israeliano-palestiniene în următorii cinci ani. Este un termen care pare utopic în contextul actual, dar ei îl compară cu istoricul pacea dintre Israel și Egypt, semnat la doar cinci ani după Războiul din 1973. Dacă atunci a fost posibil, argumentează ei, este posibil și acum.
În cartea lor, cei doi își poartă cititorii într-o călătorie prin Israel și Cisiordania, prin trecut, prezent și un viitor imaginat. Vizitează kibbutzul unde au fost uciși părinții lui Inon, explorează Jaffa, portul antic care rămâne un cartier mixt al israelienilor și palestinienilor, parte a Tel Aviv-ului. Fiecare loc, fiecare întâlnire devine o ocazie de a ilustra complexitatea situației și de a propune alternative la narațiunile adversă.
„Nu cenzurăm unul pe celălalt", spune Abu Sarah, când este întrebat despre diferențele de terminologie. Această abordare onestă este esența mesajului lor. Ei nu încearcă să impună o singură narațiune sau să rescrie istoria. În schimb, aleg să vadă paralelismul dintre traume. Inon a făcut un punct de a folosi exact același limbaj ca Abu Sarah când vorbesc împreună. Dacă Abu Sarah spune că fratele său a fost ucis, Inon spune că părinții săi au fost uciși. Dacă unul folosește cuvântul „asasinat", celălalt face la fel.
„Modelăm egalitatea", spune Inon. Acest simplu acord verbal este un act de recunoaștere reciprocă. Într-un conflict în care fiecare parte suferă și fiecare narațiune tinde să-și invalideze pe cealaltă, cei doi bărbați demonstrează că este posibil să recunoști durerea celuilalt fără să renunți la propria.
Știu că se află în fața unor poziții întărite de ambele părți ale diviziunii israeliano-palestiniene, în timp ce regiunea încearcă să iasă dintr-un război devastator din Gaza care a ucis peste 72.000 de palestinieni. Abu Sarah crede că un procent mic de activiști pot face diferența. A văzut sute de astfel de oameni de-a lungul anilor, persoane care au ales calea dialogului în locul confruntării.
Povestea lor ne amintește că în mijlocul celui mai sumbru conflict, umanitatea poate găsi căi neașteptate de reconciliere. Nu este o poveste simplă, nici una care minimizează suferința vreunei tabere. Este o mărturie a faptului că durerea poate deveni fundament pentru înțelegere, iar pierderea poate da naștere unor legături neașteptate. Într-o lume care pare din ce în ce mai divizată, Maoz Inon și Aziz Abu Sarah ne oferă un model de ceea ce ar putea deveni viitorul – dacă alegem să construim în loc să dărâmăm.
După ce și-au pierdut persoanele dragi, un israelian și un palestinian lucrează împreună pentru pace în Orientul Mijlociu
