„Este important să privim cu luciditate starea relațiilor”, a declarat pentru Al Jazeera Claire E. Reade, consilier senior la Arnold & Porter, care a lucrat anterior pe probleme chineze la Oficiul Reprezentantului Comercial al SUA (USTR). „China nu are încredere în SUA și vrea să învingă SUA în ceea ce consideră a fi o competiție globală pe termen lung.”
Deși Trump și Xi nu au anunțat încă detaliile finale ale vreunui acord comercial, partea americană a semnalat diverse tranzacții în pregătire. Într-un interviu pentru Fox News difuzat joi, Trump a spus că China va investi „sute de miliarde de dolari” în companiile conduse de CEO-ii din delegația sa, fără a oferi detalii suplimentare. Oficialii administrației Trump au indicat, de asemenea, că China este pregătită să crească achizițiile de produse agricole și energie americane, să comande un număr mare de aeronave Boeing și să înființeze un „Consiliu de Investiții” pentru a gestiona investițiile bilaterale.
„O ‘deschidere’ realistă a pieței chineze s-ar concentra probabil mai întâi pe sectoarele unde complementaritatea economică este cea mai evidentă”, a explicat pentru Al Jazeera Taiyi Sun, profesor asociat de științe politice la Christopher Newport University din Virginia. „Produsele agricole, precum soia și carnea de vită, precum și produsele manufacturate cu valoare adăugată mare, cum ar fi aeronavele Boeing, sunt zone naturale de expansiune, deoarece se potrivesc cererii existente din China cu punctele forte ale exporturilor americane.” Sun a adăugat că o deschidere „graduală” pentru firmele americane în sectoare precum serviciile financiare ar putea fi posibilă, dar „aceste zone sunt mai sensibile politic și instituțional în China, așa că progresul ar fi incremental, nu imediat”.
Gabriel Wildau, vicepreședinte senior la firma globală de consultanță Teneo, a subliniat că ambele părți vor încerca să abordeze vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare, expuse de războiul comercial. „Războiul din Iran a crescut probabil vulnerabilitatea SUA la controalele exporturilor de pământuri rare, având în vedere nevoia de a reconstitui stocurile de muniție epuizate în acest război”, a spus Wildau. „Washingtonul va fi, așadar, dispus să ofere reduceri tarifare – sau cel puțin asigurări că nu va impune tarife noi – în schimbul angajamentului Beijingului de a menține fluxul exporturilor de pământuri rare.”
Deși Trump și Xi au convenit să reducă unele bariere comerciale la summitul din Coreea de Sud, comerțul dintre SUA și China rămâne sever constrâns după un deceniu de schimburi economice reciproce. Tariful mediu american asupra bunurilor chinezești a ajuns la 47,5% după summitul din Coreea de Sud, față de 3,1% înainte de primul mandat al lui Trump, potrivit Peterson Institute for International Economics. La rândul său, tariful mediu chinez asupra bunurilor americane a crescut la 31,9%, de la 8,4% în 2018. Comerțul bilateral de bunuri s-a ridicat la aproximativ 415 miliarde de dolari în 2025, în scădere accentuată față de vârful de 690 de miliarde de dolari din 2022.
Carsten Holz, expert în economia chineză la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong, a spus că China are mai puține stimulente să facă concesii SUA decât înainte, pe fondul ascensiunii industriilor sale interne. „În multe sectoare industriale, firmele chineze dețin poziții de lider sau de control”, a declarat Holz. „Ca urmare, economia chineză are puțin de câștigat dintr-o deschidere suplimentară față de SUA și este probabil să ofere doar gesturi în mare parte simbolice.”
Deborah Elms, șefa politicii comerciale la Hinrich Foundation din Singapore, a exprimat sentimente similare cu privire la limitele pârghiei americane. „Practic, Trump se așteaptă ca China să cumpere mai multe produse din America și să permită companiilor americane să opereze mai liber în China”, a spus Elms. „Ce oferă el? Foarte puțin, în mare parte pentru că Trump vede relația bilaterală ca una în care SUA au fost corecte, iar China nu.”
Reade, fostul oficial USTR, a spus că Xi nu va fi de acord cu nicio măsură care „dăunează intereselor chineze în vreun fel”. „În schimb, China va oferi probabil SUA ‘cadouri’ fără costuri – de exemplu, va lua măsuri pe termen scurt pentru a elimina barierele comerciale pe care le-a impus în ceea ce privește comerțul cu carne de vită. Poate cumpăra bunuri americane de care are nevoie”, a spus Reade. „Dacă permite achiziții de produse tehnologice americane, va fi doar pentru că are nevoie de ele acum”, a adăugat ea, „dar acest lucru nu interferează cu planurile strategice ale Chinei de a elimina dependența de tehnologia americană pe termen lung.”
Analizând contextul mai larg, summitul Trump-Xi are loc pe fundalul unei competiții sistemice tot mai intense. SUA încearcă să-și protejeze tehnologiile avansate și să reducă dependența de lanțurile de aprovizionare chinezești, în timp ce Beijingul își consolidează poziția în domenii precum inteligența artificială, vehiculele electrice și bateriile. Deși o escaladare bruscă a tensiunilor pare puțin probabilă, nici o resetare majoră a relațiilor nu este așteptată. Ambele părți par să se mulțumească cu o stabilizare temporară, care să le permită să-și urmărească propriile agende strategice.
Pentru România și Europa, acest summit are implicații indirecte, dar semnificative. O escaladare a războiului comercial dintre SUA și China ar putea afecta lanțurile globale de aprovizionare, inclusiv pe cele din care face parte și economia românească, în special în sectoarele auto și IT. De asemenea, o eventuală relaxare a tensiunilor ar putea deschide noi oportunități de export pentru produsele românești, dar și riscuri legate de concurența chineză pe piețele europene.
De ce este important:
Acest summit nu este doar o întâlnire între doi lideri, ci un barometru al direcției în care se îndreaptă relațiile dintre cele mai mari două economii ale lumii. Orice acord – sau lipsa lui – va avea efecte de undă asupra comerțului global, a prețurilor la energie și materii prime, și asupra stabilității financiare internaționale. Pentru România, înțelegerea dinamicii dintre SUA și China este esențială pentru a anticipa schimbările în lanțurile de aprovizionare și pentru a-și adapta strategiile economice și diplomatice. În plus, modul în care Trump și Xi gestionează această relație va influența și poziția Europei în competiția tehnologică și comercială globală.
