Duterte, în vârstă de 81 de ani, a rămas tăcut pe tot parcursul ședinței de miercuri, care a vizat aspecte legate de starea sa de sănătate, de divulgarea probelor și de calendarul procesului, programat să înceapă pe 30 noiembrie. Aceasta a fost prima sa apariție fizică în fața judecătorilor, după ce anterior lipsește de la mai multe audieri invocând motive medicale. Avocații săi au susținut că declinul cognitiv l-ar face inapt să participe la proces, însă judecătorii au decis, în ianuarie, că este suficient de sănătos pentru a fi judecat și au cerut prezența sa la proceduri.
Apărarea a depus marți un memoriu în care susține că Duterte suferă de pierderi severe de memorie, fiind incapabil să asimileze informații noi sau să-și amintească în mod fiabil trecutul. Conform unor teste menționate într-un raport nepublicat, realizat de trei medici experți, fostul președinte ar crede că ne aflăm în anul 2007 sau 2008, că are 84 sau 85 de ani și nu ar putea spune cine este președintele Statelor Unite. Aceste detalii au fost prezentate de avocați pentru a sublinia degradarea stării sale mentale, însă instanța a considerat că există suficiente garanții pentru ca procesul să continue.
Acuzațiile care i se aduc lui Duterte vizează implicarea sa în cel puțin 76 de omucideri comise între 2013 și 2018, atât în perioada în care a fost primar al orașului Davao, din sudul țării, cât și ulterior, când a deținut funcția de președinte al Filipinelor, între 2016 și 2022. Procurorii CPI susțin că Duterte a creat, finanțat și înarmat escadroane ale morții care au vizat în mod sistematic consumatorii și dealerii de droguri. Fostul lider neagă acuzațiile, afirmând că a ordonat doar poliției să acționeze în legitimă apărare, în cadrul ofensivei sale antidrog.
În timpul audierilor, procurorul Julian Nicholls a făcut o declarație tranșantă: „Zeci de ani de ucidere a propriului popor, uciderea copiilor Filipinelor, iar el susține că a făcut totul pentru țara sa. Nu neagă acest lucru”. Aceste cuvinte au răsunat puternic în sala de judecată și au fost preluate de presa internațională, subliniind gravitatea acuzațiilor.
Cifrele oficiale ale poliției filipineze indică faptul că aproximativ 6.200 de suspecți au fost uciși în operațiunile antidrog, însă organizațiile pentru drepturile omului și procurorii CPI estimează că numărul real al victimelor ar putea ajunge la 30.000. Aceste discrepanțe reflectă amploarea tragediei și dificultatea de a stabili adevărul într-un climat de violență și impunitate.
Reacțiile victimelor nu au întârziat să apară. Randy Delos Santos, un filipinez al cărui nepot adolescent a fost ucis de poliție în timpul președinției lui Duterte, a declarat pentru agenția AFP că este bucuros că fostul președinte a putut fi prezent la audiere. „Văzând că este fizic apt, credem că acesta ar putea fi începutul unui proces care ne va aduce în sfârșit, nouă, victimelor, justiția pe care am așteptat-o”, a spus el. Avocații altor victime ale campaniei antidrog au argumentat că un proces complet ar putea încuraja mai multe familii să iasă la lumină și să depună mărturii.
Contextul juridic al acestui caz este unul complex. În 2018, Duterte a anunțat retragerea Filipinelor de la CPI, după ce curtea a deschis o anchetă preliminară privind conduita sa. Cu toate acestea, anul trecut, judecătorii au refuzat să respingă cazul pe aceste motive, stabilind că jurisdicția CPI se extinde asupra faptelor comise înainte de retragere. Această decizie a fost esențială pentru a permite continuarea procesului.
Apariția lui Duterte la Haga reprezintă un moment simbolic important pentru justiția internațională. Este pentru prima dată când un fost șef de stat din Asia de Sud-Est este judecat pentru crime împotriva umanității la CPI. Procesul său ar putea stabili precedente legale și ar putea oferi o platformă pentru ca vocile victimelor să fie auzite la nivel global. De asemenea, ridică întrebări dificile despre responsabilitatea liderilor politici și despre limitele suveranității naționale în fața justiției internaționale.
Pe de altă parte, apărarea lui Duterte încearcă să folosească starea sa de sănătate ca pe un argument pentru amânarea sau chiar anularea procesului. Experții legali consideră însă că, deși declinul cognitiv poate afecta capacitatea de a participa activ, nu anulează neapărat responsabilitatea penală. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în următoarele luni, pe măsură ce procesul se apropie de faza de fond.
În Filipine, reacțiile sunt împărțite. Unii îl consideră pe Duterte un erou care a luptat împotriva flagelului drogurilor, în timp ce alții îl văd ca pe un criminal care a folosit metode extreme și ilegale. Procesul de la Haga ar putea contribui la o dezbatere mai largă despre justiție, responsabilitate și despre prețul plătit de societatea filipineză în această campanie.
Pe măsură ce data de 30 noiembrie se apropie, atenția internațională se va concentra asupra acestui caz fără precedent. Va fi un test crucial pentru CPI, dar și pentru capacitatea comunității internaționale de a trage la răspundere liderii acuzați de abuzuri grave. Pentru victime și familiile lor, procesul reprezintă o rază de speranță că, în sfârșit, adevărul va ieși la lumină și că cei responsabili vor plăti pentru faptele lor.
De ce este important:
Acest proces marchează un moment istoric în justiția internațională, fiind prima dată când un fost președinte filipinez este judecat la CPI pentru crime împotriva umanității. El stabilește un precedent important privind responsabilitatea liderilor politici pentru acțiunile lor, chiar și atunci când acestea au fost justificate ca măsuri de securitate internă. De asemenea, procesul oferă o platformă pentru ca victimele „războiului împotriva drogurilor” să își spună povestea și să obțină recunoașterea internațională a suferinței lor. Decizia CPI de a continua ancheta, în ciuda retragerii Filipinelor, consolidează principiul că nimeni nu este deasupra legii și că drepturile omului nu pot fi sacrificate în numele unor politici populiste.
