Epidemia, declarată la mijlocul lunii mai, este a 17-a din istoria țării și a fost desemnată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) drept urgență de sănătate publică de interes internațional, cel mai înalt nivel de alertă, care acoperă și Uganda vecină. Cu un număr de cazuri care crește rapid, această epidemie este pe cale să depășească cea mai gravă epidemie de Ebola înregistrată vreodată, cea din Africa de Vest din 2014-2016, care a ucis peste 11.000 de oameni.
Potrivit datelor guvernamentale, rata de fatalitate a cazurilor în RDC a crescut de la aproximativ 20% la începutul lunii iunie la aproape 48% acum, ceea ce înseamnă că aproape unul din doi infectați moare. Cu toate acestea, urmărirea contactelor s-a îmbunătățit semnificativ, de la 30% în iunie la peste 85%. Boala s-a dovedit a fi mortală și pentru cei care o combat: aproximativ 160 de lucrători medicali au fost infectați, iar aproximativ 45 au murit, potrivit OMS.
Eforturile de a limita epidemia sunt însă îngreunate de conflictele armate din provinciile afectate, de deplasările populației, de atacurile asupra personalului și a facilităților medicale, de o populație mobilă și de lipsa infrastructurii critice. Nu există un vaccin sau un tratament aprobat pentru această tulpină specifică de Ebola, cunoscută sub numele de Bundibugyo, care este mai rară decât tipul de virus responsabil pentru majoritatea epidemilor trecute.
OMS a promis 70.000 de doze de vaccin Ervebo, care este autorizat pentru Ebola și a fost eficient în trecut. Potrivit organismului global, datele preliminare din testele pe animale sugerează că acest vaccin ar putea oferi o anumită protecție împotriva Bundibugyo. Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, și alți oficiali au declarat că răspunsul în RDC trebuie extins de două-trei ori pentru a controla epidemia și a ajunge în toate zonele afectate. Ei au cerut, de asemenea, mai mult sprijin și protecție pentru lucrătorii de sănătate de pe linia întâi, inclusiv echipament de protecție, plăți la timp și acces la diagnostic rapid și îngrijire de calitate dacă se îmbolnăvesc.
Abdulsalami Nasidi, un consultant în sănătate publică care a ajutat la înființarea Centrelor Africane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, a declarat pentru Al Jazeera că epidemia „a scăpat de sub control”. El a pus aceasta pe seama măsurilor slabe de control al infecției și a lipsei de încredere între autorități și comunitățile afectate. „Aceasta nu mai este doar o problemă națională sau regională; este o problemă globală. Dacă se răspândește în zonele vecine cu imunitate mai scăzută, va fi un dezastru”, a adăugat Nasidi.
OMS evaluează în prezent riscul pentru publicul global ca fiind scăzut, dar avertizează că pericolul din interiorul RDC rămâne foarte ridicat. În ciuda creșterii cazurilor, Uganda și mai multe zone de sănătate din Ituri și Sud Kivu au întrerupt transmiterea, ceea ce OMS consideră o dovadă că detectarea rapidă, leadershipul decisiv și cooperarea comunității pot rupe lanțul de transmitere.
La Vatican, duminică, Papa Leo a oferit rugăciuni pentru RDC, „în lumina răspândirii epidemiei de Ebola, care, din păcate, face multe victime”. „Îndemn comunitatea internațională să răspundă într-un mod care să implice și comunitățile locale în eforturile de prevenire pentru a salva cât mai multe vieți”, a spus el.
De ce este important:
Această epidemie de Ebola din RDC nu este do o criză de sănătate publică locală, ci un test pentru sistemul global de răspuns la urgențe. Cu o rată de mortalitate de aproape 50%, fiecare zi de întârziere în acțiunea internațională înseamnă sute de vieți pierdute. De asemenea, epidemia subliniază vulnerabilitatea țărilor cu infrastructură medicală fragilă și impactul conflictelor armate asupra sănătății. Apelul Papei Leo și al experților subliniază că solidaritatea globală nu este do un ideal, ci o necesitate practică: dacă virusul se răspândește în alte țări cu imunitate scăzută, consecințele ar putea fi catastrofale. În plus, succesul parțial în întreruperea transmiterii în unele zone arată că, cu resurse adecvate și implicarea comunităților, epidemia poate fi oprită. De aceea, este crucial ca comunitatea internațională să răspundă prompt și să sprijine eforturile de control, nu doar din solidaritate, ci și pentru a proteja sănătatea globală.
