Epidemia, care a fost declarată oficial pe 15 mai, a lovit cu precădere provinciile estice ale țării: Ituri, Kivu de Nord și Kivu de Sud. Dintre acestea, Ituri este cea mai afectată, iar lucrătorii medicali din această provincie au început să părăsească locurile de muncă, protestând împotriva întârzierii plăților salariale și a condițiilor precare de muncă. Într-o notificare oficială adresată autorităților naționale și provinciale la sfârșitul săptămânii trecute, personalul medical din prima linie a amenințat că va intra în grevă dacă nu va fi plătit în termen de 24 de ore. Până marți, unii dintre aceștia încetaseră deja să lucreze, deși nu a fost declarată oficial o grevă, conform agenției Associated Press.
Dr. Biensi Kano, membru al comitetului de supraveghere epidemiologică din Bunia, capitala provinciei Ituri, a declarat pentru AP: „De când a fost declarată epidemia de Ebola, am cerut plata pentru munca noastră. Nu am primit salarii sau bonusuri de la începutul epidemiei, iar acum lucrăm cu echipament limitat și suntem tratați nedrept de autorități și de echipele de intervenție.” Această situație este cu atât mai gravă cu cât epidemia nu dă semne de încetinire, iar personalul medical este esențial pentru limitarea răspândirii virusului.
Pe lângă problemele logistice și financiare, există și o provocare medicală majoră: tulpina Bundibugyo a virusului Ebola, responsabilă de acest focar, este considerată în general mai puțin letală decât alte tulpini, dar nu există un vaccin aprobat pentru aceasta. În timp ce pentru tulpina Zaire, care a provocat epidemii anterioare în Africa de Vest, există un vaccin experimental eficient, pentru Bundibugyo cercetările sunt încă în faze incipiente. Tocmai acum, la începutul înscrierii pentru studiile clinice ale unui tratament specific, personalul medical amenință cu greva, ceea ce ar putea întârzia și mai mult progresul științific.
Raportul guvernamental menționează că două cazuri suplimentare de îmbolnăvire au fost raportate în Kisangani, capitala provinciei Tshopo și unul dintre cele mai mari orașe din RDC. Rezultatele testelor pentru aceste cazuri sunt în curs de validare, iar ele vor fi incluse în totalul oficial al cazurilor odată confirmate. Unul dintre aceste cazuri este legat de satul Nia-Nia din provincia Ituri, unde au fost raportate primele îmbolnăviri. Cel de-al doilea caz, însă, „nu pare să aibă o legătură geografică” dincolo de Kisangani, potrivit guvernului. Acest lucru este alarmant, deoarece sugerează că virusul ar putea fi transmis în zone noi, fără o legătură directă cu focarul principal.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat epidemia de Ebola din RDC drept o urgență de sănătate publică de interes internațional în luna mai, după ce virusul se răspândise deja timp de săptămâni în orașele miniere Mongbwalu, Rwampara și Bunia, înainte de a ajunge în provinciile învecinate, a relatat corespondenta Al Jazeera, Catherine Wambua-Soi, din RDC, la începutul acestei luni. Declarația de urgență a fost menită să mobilizeze resurse internaționale și să coordoneze eforturile de combatere a epidemiei, dar realitatea din teren arată că fondurile și ajutoarele nu ajung întotdeauna la cei care au cea mai mare nevoie.
Contextul regional complică și mai mult situația. RDC se confruntă de ani de zile cu conflicte armate în estul țării, ceea ce face dificilă accesul echipelor medicale în zonele afectate. De asemenea, infrastructura sanitară este slab dezvoltată, iar populația este adesea sceptică față de intervențiile medicale, din cauza lipsei de încredere în autorități și a dezinformării. Toate acestea contribuie la răspândirea virusului și la creșterea numărului de decese.
În ciuda eforturilor internaționale, epidemia de Ebola din RDC rămâne una dintre cele mai grave din istoria recentă. Comparativ cu epidemia din Africa de Vest din 2014-2016, care a ucis peste 11.000 de persoane, actualul focar are o rată a mortalității mai mică, dar numărul de cazuri continuă să crească. Fără un vaccin aprobat pentru tulpina Bundibugyo și fără un personal medical motivat și plătit, lupta împotriva virusului devine din ce în ce mai dificilă.
De ce este important:
Această criză sanitară nu este doar o problemă locală, ci una globală. Ebola este un virus extrem de contagios și letal, iar orice focar necontrolat poate escalada rapid, amenințând securitatea sanitară internațională. În plus, situația din RDC evidențiază vulnerabilitățile sistemelor de sănătate din țările în curs de dezvoltare, unde lipsa de fonduri, infrastructura precară și conflictele armate împiedică răspunsul eficient la epidemii. Faptul că lucrătorii medicali, eroii din prima linie, nu sunt plătiți și sunt nevoiți să protesteze pentru drepturile lor arată cât de fragilă este capacitatea de reacție. Comunitatea internațională trebuie să acționeze rapid pentru a sprijini RDC, nu doar cu fonduri, ci și cu resurse umane și logistice, pentru a preveni o catastrofă umanitară de proporții.
