Petite Barrière nu era doar un punct de trecere; era o arteră economică. Potrivit estimărilor Băncii Mondiale din 2015, între 20.000 și 30.000 de persoane traversau zilnic această graniță, majoritatea implicate în comerț la scară mică. Femei ca Murielle Ihora, mamă a trei copii, se trezeau înainte de zori pentru a cumpăra roșii din Rwanda, unde prețurile erau suficient de mici pentru a face profit la Goma. „Pe 17 mai, cu cele două coșuri ale mele, mă pregăteam să trec în Rwanda pentru a cumpăra roșii pe care să le revând aici. La sosire, mi s-a spus că trecerea a fost suspendată de autoritățile rwandeze”, povestește ea. Acum, Ihora este nevoită să călătorească până în sate îndepărtate, precum Minova, la 30 de kilometri sud-vest de Goma, pentru a-și aproviziona marfa. Experiența ei este din ce în ce mai comună într-un oraș unde comerțul transfrontalier susține nenumărate gospodării.
Pentru Furaha Kiza, în vârstă de 45 de ani, care își întreține șase copii dintr-o mică afacere cu lămâi, închiderea a redus dramatic veniturile. „De când granițele au fost închise, nu mai avem ce face. Când granița era deschisă, traversam noi înșine pentru a lua colete la alegere, pe care apoi le vindeam aici”, spune ea. Fatuma Mapendo, 32 de ani, cumpără ardei din Rwanda și îi revinde la Goma. De la închidere, spune ea, menținerea afacerii a devenit tot mai dificilă. „Cumpăr ardei cu ridicata din Rwanda pentru a-i revinde. În zilele astea, uneori găsesc ceva de vândut, alteori nimic. Aș fi preferat să respect măsurile de siguranță cu strictețe, decât să se închidă granița”, a declarat ea pentru Al Jazeera.
Decizia de închidere a graniței a fost luată de autoritățile rwandeze, care au impus restricții sanitare stricte, inclusiv interzicerea intrării călătorilor străini care au fost în RDC în ultimele 30 de zile. În timp ce măsurile sunt justificate de teama de răspândire a Ebola, unii experți în sănătate pun la îndoială eficacitatea lor. Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a reiterat recent că agenția nu recomandă închiderea frontierelor în timpul focarelor de Ebola, argumentând că astfel de măsuri sunt ineficiente și pot provoca daune semnificative. Dr. Elie Bajo, analist în politici de sănătate, este de acord: „În cazul unei epidemii, există ceea ce se numește supraveghere, care se realizează în mai multe moduri. Aceasta are loc în principal la punctele de intrare și la punctele de control. Este ca în aeroporturi, la baraje rutiere și la alte treceri de frontieră. Monitorizarea și screening-ul călătorilor sunt mai eficiente decât închiderea completă a granițelor.”
Pentru comercianții din Goma, însă, dezbaterea nu este doar despre sănătatea publică. Este despre supraviețuire. Gustave Bolingo, analist economic cu sediul în Goma, spune că restricțiile au dat o lovitură grea comunităților care erau deja vulnerabile. „Epidemia a lovit fără avertisment. Din păcate, sosirea ei subminează mijloacele de trai ale multor familii care fac comerț între orașele noastre. În orașul Goma, care este deja vulnerabil economic, fără o bancă sau un aeroport, închiderea granițelor are consecințe grave.”
Apelurile pentru redeschiderea graniței au devenit tot mai puternice din partea autorităților din zonele controlate de M23. Liderii grupării armate M23, care controlează mari părți din estul RDC, susțin că nu există cazuri confirmate de Ebola în zonele aflate sub controlul lor. „În total, am avut doar patru cazuri: un deces și trei vindecări. Și astăzi nu avem cazuri active. Să rămânem vigilenți”, a scris dr. Freddy Kaniki, șeful Grupului Operativ de Răspuns la Ebola din cadrul grupării armate, pe contul său de X.
Pentru comercianții care așteaptă la granița închisă, însă, dezbaterea este mai puțin despre statistici și mai mult despre când vor putea câștiga din nou un venit. Asociațiile care reprezintă micii comercianți spun că continuă discuțiile atât cu autoritățile rwandeze, cât și cu autoritățile AFC-M23 din Goma, în speranța de a ușura restricțiile. Printre cei implicați se numără Rocky Ngelema Tshomba, șeful Organizației Tuungane pentru Persoane cu Dizabilități Fizice, care reunește mici comercianți transfrontalieri cu dizabilități care lucrează de ambele părți ale frontierei. „Cel mai important este să începem să traversăm din nou. Nu mai avem suficiente resurse pentru a supraviețui. Să sperăm că se poate ajunge la un acord și suntem gata să respectăm măsurile de protecție împotriva Ebola.”
În timp ce autoritățile sanitare încearcă să țină sub control focarul, realitatea de la sol este una a disperării. Granița dintre Goma și Gisenyi nu este doar o linie pe hartă; este o sursă de viață pentru zeci de mii de oameni. Închiderea ei, deși poate justificată din punct de vedere medical, riscă să provoace o criză umanitară și economică pe termen lung. Comercianții cer o soluție echilibrată: redeschiderea graniței cu măsuri stricte de screening, nu o barieră totală. Până atunci, mii de familii rămân în incertitudine, între teama de boală și foamea zilnică.
