Echipa a reușit să treacă de faza grupelor pentru prima dată după 1990, învingând Uruguay și Arabia Saudită, și remizând cu Rusia. În optimi, au întâlnit Belgia, iar meciul s-a decis în prelungiri, printr-un gol controversat al lui Romelu Lukaku, anulat inițial pentru ofsaid, apoi validat după consultarea VAR. Decizia a fost intens dezbătută, iar jucătorii egipteni au părăsit terenul în lacrimi. Cu toate acestea, spiritul lor de luptă și solidaritatea au cucerit inimile fanilor.
La întoarcere, aeroportul internațional din Cairo a fost asaltat de mii de suporteri, care scandau „Egipt, Egipt!” și „Palestina liberă!”. Hossam Hassan, fostul mare atacant și acum selecționer, a ieșit primul din avion, fluturând un steag palestinian. „Am vrut să arăt că suntem alături de frații noștri din Palestina, așa cum am fost mereu”, a declarat Hassan pentru presa locală. Gestul său a fost imediat viralizat pe rețelele sociale, generând reacții mixte: unii l-au lăudat pentru curaj, alții l-au acuzat că politizează sportul.
Parada a început din zona Heliopolis și s-a încheiat în Piața Tahrir, unde fanii au aprins torțe și au cântat imnul național. Prim-ministrul Mostafa Madbouly a salutat echipa la Palatul Prezidențial, numind performanța lor „o sursă de mândrie națională”. „Ați arătat că Egiptul poate concura cu cei mai buni”, a spus el. În discursul său, Hassan a mulțumit suporterilor și a promis că echipa va reveni mai puternică la următoarea ediție.
Analizând parcursul egiptenilor, specialiștii subliniază că această campanie a demonstrat progresul fotbalului african. Cu un lot tânăr, condus de Mohamed Salah (deși accidentat în ultimul meci), Egiptul a jucat un fotbal ofensiv și disciplinat. Hossam Hassan, numit selecționer cu doar câteva luni înainte de turneu, a reușit să creeze un grup unit, capabil să facă față presiunii. „A fost o performanță istorică, mai ales că am fost în grupa morții”, a comentat fostul internațional Ahmed Hassan.
Controversa eliminării a fost amplificată de declarațiile arbitrului, care a recunoscut ulterior că a greșit. Federația Egipteană de Fotbal a depus un protest oficial la FIFA, dar rezultatul nu a fost schimbat. Cu toate acestea, spiritul echipei a rămas neclintit. Portarul Mohamed El Shenawy a spus: „Am arătat că Egiptul este o forță. Nu ne vom opri aici.”
Pe lângă aspectul sportiv, gestul lui Hassan cu steagul palestinian a readus în atenție legătura puternică dintre popoarele arabe. În contextul conflictului din Gaza, unde armata israeliană a comis noi încălcări ale încetării focului, solidaritatea exprimată de echipa națională a fost percepută ca un act de rezistență culturală. „Fotbalul nu poate fi separat de realitatea politică”, a scris un editorialist din Al-Ahram. „Hassan a dat glas sentimentelor a milioane de egipteni.”
Reacțiile internaționale nu au întârziat. Unele mass-media occidentale au criticat gestul, considerându-l „provocator”, în timp ce publicațiile din lumea arabă l-au elogiat. Pe rețelele sociale, hashtag-ul #EgyptHeroes a fost trending global. Chiar și jucători celebri precum Lionel Messi și Kylian Mbappé au transmis mesaje de felicitare echipei egiptene.
În concluzie, întoarcerea echipei Egiptului acasă nu a fost doar o sărbătoare a fotbalului, ci și un moment de unitate națională și de afirmare a identității arabe. Hossam Hassan și jucătorii săi au demonstrat că sportul poate fi o platformă puternică pentru mesaje sociale și politice. Cu o generație talentată și un antrenor carismatic, viitorul fotbalului egiptean pare mai luminos ca niciodată.
De ce este important:
Această campanie a Egiptului la Cupa Mondială nu este doar o poveste sportivă, ci și un simbol al rezilienței și al solidarității în fața adversităților. Gestul antrenorului Hossam Hassan de a flutura steagul palestinian reamintește că fotbalul poate transcende granițele și poate da voce unor cauze mai mari. Într-o lume în care sportul este adesea politizat, acest moment subliniază puterea pe care o au sportivii de a influența opinia publică și de a aduce în prim-plan problemele globale. Pentru Egipt, această performanță reprezintă un pas înainte în dezvoltarea fotbalului african și o inspirație pentru generațiile viitoare.
