Contextul este sumbru. Ecuadorul se confruntă cu o escaladare a violenței legate de droguri, cu un număr record de omoruri – peste 8.000 în 2023, iar în 2024 cifrele sunt și mai alarmante. Președintele Daniel Noboa a declarat „conflict armat intern” împotriva grupurilor criminale, iar armata a primit puteri extinse de a efectua arestări și percheziții fără mandat. În teorie, aceasta ar trebui să restabilească securitatea. În practică, însă, abuzurile sunt frecvente. Organizațiile pentru drepturile omului au documentat zeci de cazuri de dispariții forțate, tortură și execuții extrajudiciare comise de militari. Guvernul neagă acuzațiile, dar probele video și mărturiile familiilor contrazic această poziție.
Cazul lui Jonathan Villon este emblematic. Pe 15 decembrie 2024, în orașul Durán, Jonathan se întorcea de la muncă atunci când un convoi militar l-a oprit. Vecinii au filmat scena: Jonathan este târât și urcat într-un camion militar. De atunci, nimeni nu l-a mai văzut. Familia a depus plângeri la poliție, la armată și la procuratură, dar a primit doar răspunsuri evazive. Dosarele obținute de Fault Lines arată că militarii au raportat inițial că l-au eliberat după verificări, dar nu există nicio înregistrare a eliberării. Mai mult, coordonatele GPS ale camionului indică o rută diferită de cea declarată. Se pare că Jonathan a fost dus într-o bază militară izolată, unde ar fi fost interogat și posibil ucis. Trupul său nu a fost găsit.
La fel de șocant este și cazul „Malvinas 4”. În martie 2024, patru adolescenți – cu vârste între 14 și 17 ani – au fost reținuți de ofițeri ai forțelor aeriene în timp ce se jucau pe un teren viran din Guayaquil. Părinții au alertat autoritățile, dar li s-a spus că băieții sunt „în custodia statului”. Două săptămâni mai târziu, cadavrele lor au fost găsite într-o groapă comună, cu semne de tortură și împușcături în cap. Procesul care a urmat a fost unul dintre puținele în care militari au fost condamnați pentru dispariții forțate – patru ofițeri au primit pedepse de 20 de ani de închisoare. Cu toate acestea, familiile susțin că adevărul nu a fost pe deplin dezvăluit și că există complici la nivel înalt.
Aceste cazuri nu sunt izolate. Organizația „Human Rights Watch” a documentat cel puțin 50 de dispariții similare în 2024, iar numărul real ar putea fi mult mai mare. Metoda este aproape aceeași: persoane sunt reținute de militari, transportate în locații secrete, iar apoi urma li se pierde. Uneori, cadavrele apar în morminte clandestine; alteori, nu mai apar deloc. Guvernul ecuadorian a promis anchete, dar ritmul este lent, iar presiunea internațională este limitată.
Ce se află în spatele acestor dispariții? Experții în drepturile omului sugerează că armata, lipsită de pregătire adecvată pentru aplicarea legii, recurge la metode brutale pentru a elimina suspecții fără a trece prin sistemul judiciar. În plus, corupția din cadrul forțelor de securitate și legăturile cu cartelurile de droguri complică anchetele. Un fost ofițer, care a vorbit sub protecția anonimatului, a declarat pentru Fault Lines: „Există ordine de a nu lua prizonieri. Este mai ușor să faci oamenii să dispară decât să-i aduci în fața justiției.”
Impactul asupra societății este devastator. Familiile celor dispăruți trăiesc într-un coșmar permanent, fără să știe dacă cei dragi sunt vii sau morți. Comunitățile locale sunt terorizate, iar încrederea în instituții se prăbușește. În același timp, războiul împotriva drogurilor continuă, iar violența nu dă semne de încetinire. Ecuadorul riscă să devină un nou „stat al disparițiilor”, similar cu Mexicul sau Columbia din anii întunecați.
De ce este important:
Acest articol scoate la lumină o criză umanitară gravă care se desfășoară în Ecuador, sub pretextul luptei împotriva drogurilor. Disparițiile forțate comise de armată nu sunt doar încălcări ale drepturilor omului, ci și semne ale unei deteriorări profunde a statului de drept. Fără presiune internațională și anchete independente, aceste crime vor rămâne nepedepsite, iar alte sute de familii vor suferi aceeași soartă. Este esențial ca opinia publică globală să cunoască aceste fapte și să ceară transparență și justiție.
