"Cred că sunt într-un mod de a merge de-a lungul pentru a obține ce vor, de-a lungul", declară Richardson, referindu-se la conducerea actuală a Departamentului Securității Patriei (DHS), care superviză FEMA. "Nu văd că ar exista o schimbare de fond." Această recunoaștere vine ca o duș rece de realitate după o campanie retorică violentă, în care președintele Donald Trump a declarat, în prima săptămână a celui de-al doilea mandat: "Cred, franc, că FEMA nu e bună", argumentând că agenția ar trebui eliminată.
Retorica a fost susținută de oficiali de top, inclusiv de secretara DHS de atunci, Kristi Noem, care controla bugetul agenției. În timp ce alte agenții federale — Departamentul Educației, Voice of America, USAID — au fost tăiate sau chiar eliminate, FEMA a supraviețuit. Dar prețul plătit a fost ridicat: moralul spart, o criza de personal care se agravează și miliarde de dolari blocați în burocrație, lăsând victimele dezastrelor în așteptare.
Un marinist la timonul unei agenții pe care nu o înțelegea
Richardson a ajuns la FEMA în mai 2025 "cu reticență", după cum el își spune, și fără nicio experiență în managementul dezastrelor. Fost ofițer de artilerie în Corpul Marines al SUA, cu peste două decenii de serviciu, Richardson era cunoscut ca un specialist în reducerea bugetelor: anterior condusese eforturile de a tăia în judecată Biroul de Combatere a Armelor de Distrugere Masivă din interiorul DHS.
"Există un resentiment față de FEMA", explică el. "Intenția președintelului era să o închidă sau să o reformeze drastic, și predecesorul meu nu se mișca destul de repede în acea direcție." Misiunea sa era clară, pe trei piloni: să ducă FEMA prin sezonul uraganilor, să o închidă sau să o reduce drastic, și să o pregătească pentru un "rebranding".
Planul era ambițios, până la delir: reducerea efectivelor de la sediul central de la aproximativ 6.000 la maximum 2.000 de angajați până în noiembrie 2025. "Întotdeauna cred că poți face mai mult cu mai puține oameni, până la un punct. La un moment dat devine contraproductiv. Dar e definitiv contraproductiv să ai prea mulți oameni", susținea Richardson, definindu-se ca un adept al "guvernării mici".
Realitatea a lovit dur
Întrucât planul părea perfect pe hârtie, realitatea operatională a FEMA s-a dovedit a fi o bestie complet diferită. În luni de zile, Richardson a realizat că "focusul se schimba rapid". Conducerea DHS nu a susținut tăierile propuse, iar presiunea exterioară — de la congresești, guverne locale și, nu în ultimul rând, de la tribunale — a devenit insuportabilă.
O tentativă timpurie a administrației Trump de a pune capăt unui program major de granturi pentru pregătirea în caz de dezastru a eșuat după o contestare în instanță. Muncitori temporari licențiați în prima jumătate a anului au procesat agenția. Iarna, FEMA a început să reangajeze mulți dintre cei eliberați. Planul de a reduce personalul la o treime a devenit, practic, o fantezie.
"Privind înapoi, cred că am văzut o încercare neinspirată de a reduce dimensiunea FEMA fără a înțelege pe deplin toate funcțiile diferite pe care agenția le are", declară Andrew Rumbach, cercetător la Urban Institute, un think-tank nonprofit specializat în politici de dezastru. Un raport recent al Office-ului de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) ridică alarme cu privire la faptul că agenția este personalată corespunzător. Părțile care gestionează reconstrucția post-dezastru sunt încă subpersonalate și luptă să elibereze bani întârziati lung de timp către statele lovite de catastrofe, confirmă angajați actuali ai FEMA, care au cerut anonimatul de teamă de represalii.
Vocea opoziției interne: "Nu poți tăia orbi"
Deanne Criswell, care a condus FEMA patru ani sub administrația Biden, nu mince cuvintele. Descrierea lui Richardson a FEMA ca pe o agenție "înfometată" și nevoie de tăieturi drastice sugerează, spune ea, că nu a înțeles agenția pe care a condus-o, chiar dacă pentru o perioadă scurtă.
"Ești de acord că există schimbări de personal care ar putea face FEMA mai eficientă și mai eficace", recunoaște Criswell. "Dar nu poți tăia orbi. Doar vei rani persoana care are cea mai mare nevoie după un dezastru." Cuvintele ei reflectă o frustrare larg răspândită printre veterani ai managementului urgențelor: FEMA nu este o burocrație abstractă, ci ultimul sigur al americanilor când totul restul a eșuat.
Frica a dispărut, dar cicatricele rămân
În interiorul agenției, atmosfera s-a schimbat. "Frica de o aboliție totală sau de licențiere masive s-a disipat", spune un angajat actual al FEMA. Dar daunele sunt vizibile. Subpersonalizarea cronică a divisionarelor de reconstrucție înseamnă că fondurile alocate de Congres — adesea miliarde de dolari — stau blocate în conducte administrative, neputând ajunge la proprietari de case distruse, la fermieri care au pierdut recoltele, la comune întregi încercând să se ridice din ruine.
"Doar acum eforturile de reformă serioase sunt pe masă", adaugă Rumbach, "și acele eforturi nu mai includ eliminarea agenției." Este o victorie a pragmatismului asupra ideologiei, dar una costisitoare. Timpul pierdut cu planuri de dizolvare, haosul creat de licențiere și reangajări, incertitudinea bugetară — totul s-a răfrânat pe spatele victimelor dezastrelor.
Un precedent periculos
Cazul FEMA sub administrația Trump devine un studiu de caz textbook pentru pericolele politizării managementului dezastrelor. Când o agenție tehnică, bazată pe știință și experiență operativă, devine țintă a războiului cultural sau a unui dogmat anti-guvernamental, consecințele nu sunt abstracte. Sunt case ne-reconstruite, spitale fără curent, comune izolate.
Portavozul FEMA a răspuns la întrebările NPR printr-un comunicat standard: "FEMA rămâne complet operațională și concentrată pe misiunea sa fundamentală de a ajuta oamenii înainte, în timpul și după dezastru. Ca o politică, nu comentăm relatări din cărți viitoare, deliberări interne operaționale sau chestiuni de personal." Casa Albă a refuzat să comenteze.
Richardson a părăsit guvernarea federală la sfârșitul anului trecut. Își lasă în urmă o agenție care a supraviețuit, dar care este mai slabă, mai vânjoasă, mai puțin pregătită pentru sezonul uraganilor care vine inevitabil. Și, poate cel mai important, un precedent: că orice agenție federală, indiferent de misiunea sa vitală, poate fi transformată într-un pion politic, cu costuri reale plătite de cei mai vulnerabili.
De ce este important:
Această poveste nu este doar despre o agenție burocratică din Washington. Este despre siguranța națională în era dezastrelor climatice. FEMA este singura entitate capabilă să coordoneze resurse federale la scară largă când un uragan, un incendiu de pădure sau o inundație lovește. Slăbirea sa intenționată — chiar dacă nu a fost finalizată — a creat guri în sistemul de apărare civilă a Americii. Când viitorul dezastru va lovi (și va lovi, statistica fiind implacabilă), factura va fi plătită nu în dolari bugetari, ci în vieți pierdute, case nereconstruite și încredere distrusă în capacitatea statului de a proteja cetățenii săi. Politica mică a jucat cu viața oamenilor mari. Aceasta este esența adevărată a scandalului FEMA.
