Gunasinghe Kapuga, un fermier din districtul central Matale, fumează o țigară în pauză și descrie relațiile dintre fermieri și elefanții care le invadează ogoarele: „Evident, e război.” Acum, Kapuga se teme că ultimul conflict din Orientul Mijlociu va intensifica această luptă – pentru că războiul crește prețul combustibilului și al îngrășămintelor, așa că fermierii cheltuie mai mult pentru a planta mai puțin. Și el crede că asta înseamnă că fermierii vor fi mai vigilenți în atacarea elefanților care le invadează câmpurile: „Vor muri mai mulți elefanți sau vor muri mai mulți fermieri.”
Deja, miza este uriașă. Kapuga dă din cap spre niște bărbați care sapă noroiul din apă până la genunchi, pregătind orezăriile pentru plantare. Zilele trecute, un elefant a pășit chiar pe acest câmp. Kapuga arată spre un tânăr: „L-a alungat fără teamă pe elefant, a fugit după el cu o lanternă și a aruncat cu petarde,” spune el. „Unii elefanți se întorc – și atacă. E o sarcină foarte periculoasă.”
Majoritatea celor 7.400 de elefanți asiatici din Sri Lanka trăiesc liber, în apropierea fermelor și a așezărilor unde locuiesc aproximativ 22 de milioane de oameni. Guvernele au transformat zonele tradiționale de pășunat ale elefanților în terenuri agricole. Fermierii sunt uciși în timp ce încearcă să-și protejeze câmpurile; elefanții sunt uciși prin împușcare, electrocutare și prin bombe ascunse în mâncare care le sfărâmă fălcile și îi fac să moară de foame.
Uneori, acești elefanți ucid fermieri. Iar fermierii ucid elefanți prin împușcare, electrocutare și „bombe de falcă” – explozivi ascunși în mâncare care sfărâmă fălcile animalului, astfel încât acesta moare de foame. Uciderea elefanților este ilegală în Sri Lanka, dar nu numai că se întâmplă, ci metodele sugerează disperare, spune Devaka Weerakoon, profesor de zoologie la Universitatea Colombo. „Acestea sunt moduri foarte inumane de a ucide,” spune el. Dar „fermierii noștri nu sunt rezistenți. Două recolte eșuate înseamnă că sunt complet falimentați.”
Aceste confruntări reprezintă un capitol din ce în ce mai amar în relațiile om-elefant din Sri Lanka – o insulă unde aceste animale au fost mult timp venerate de comunitățile budiste și hinduse. Datele ilustrează severitatea acestei crize în creștere. Autoritatea pentru conservarea vieții sălbatice din Sri Lanka arată o escaladare de la 255 de elefanți uciși în 2011 la 488 în 2023. Atacurile elefanților asupra fermierilor s-au dublat: de la 60 în 2011 la 188 în 2023.
În mod tradițional, fermierii se bazau pe precipitațiile sezonului ploios pentru a-și uda culturile. Plantau o dată pe an – și spuneau că era relativ ușor să alunge elefanții. Pământul rămânea necultivat până la următorul sezon ploios, astfel încât elefanții puteau pășuna fără a amenința traiul fermierilor. În ultimele decenii, metodele îmbunătățite de irigare au permis fermierilor să cultive mai multe recolte pe an pe aceeași parcelă. Aceste culturi sunt atractive pentru elefanți, spun experții, pentru că sunt mai gustoase și mai hrănitoare decât ceea ce ar consuma în altă parte. Elefanții invadează câmpurile – iar fermierii ripostează.
„Este un fel de cursă a înarmării,” spune Prithiviraj Fernando, președintele Centrului pentru Conservare și Cercetare din Sri Lanka și expert în elefanți. Elefanții, spune el, se adaptează la petarde și torțele folosite de fermieri. În cele din urmă, spune el, ajungi la fermieri care „împușcă elefanții.”
Guvernul a folosit mult timp „acțiunile de alungare a elefanților” ca soluție – folosind petarde, focuri de armă și drone pentru a aduna elefanții și a-i împinge în parcuri naționale, care sunt înconjurate de garduri electrice pentru a ține animalele închise și departe de terenurile agricole. Dar elefanții învață destul de repede care părți ale gardului nu îi vor electrocuta – cum ar fi stâlpii de lemn care țin sârmele gardului sus. Și sunt motivați să scape, recunosc experții și oficialii guvernamentali, pentru că nu există suficientă hrană în păduri. „Vin spre sate, pentru că în interiorul zonelor forestiere, densitatea elefanților este deja saturată,” spune Manjula Amararathna, director superior la departamentul de conservare a vieții sălbatice din Sri Lanka.
Pe măsură ce tensiunile continuă să crească, fermierul Gaamini Disanaayake, care locuiește lângă satul Bambaragahawatte din centrul Sri Lankăi, spune că frica de elefanți îl ține treaz noaptea. El doarme într-o căsuță în copac, construită deasupra câmpului său, pentru a putea păzi culturile. Astfel de căsuțe punctează Sri Lanka rurală, unde fermierii fac de gardă peste noapte pentru a alunga elefanții care invadează de obicei culturile după lăsarea întunericului.
Conflictul se adâncește pe măsură ce resursele se împuținează. Războiul din Orientul Mijlociu a dus la creșterea prețurilor la combustibil și îngrășăminte, ceea ce înseamnă că fermierii trebuie să producă mai mult cu mai puțin. În același timp, elefanții, împinși din habitatele lor naturale, nu au de ales decât să caute hrană în câmpurile cultivate. Rezultatul este o escaladare a violenței care pare să nu aibă sfârșit.
Specialiștii atrag atenția că soluțiile pe termen lung trebuie să includă restaurarea habitatelor naturale ale elefanților și crearea de coridoare ecologice care să le permită să se deplaseze fără a intra în conflict cu oamenii. De asemenea, fermierii au nevoie de sprijin financiar și tehnologic pentru a-și proteja culturile fără a recurge la metode letale. Până atunci, însă, războiul dintre oameni și elefanți continuă să facă victime de ambele părți.
De ce este important:
Acest conflict reflectă o criză globală mai amplă: competiția pentru resurse între oameni și animale sălbatice, amplificată de schimbările climatice și de instabilitatea economică. În Sri Lanka, unde elefanții sunt o specie emblematică și protejată, escaladarea violenței arată cum presiunile economice pot transforma conviețuirea în confruntare. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru găsirea unor soluții sustenabile care să protejeze atât mijloacele de trai ale oamenilor, cât și biodiversitatea.
