Contextul acestor atacuri este unul extrem de tensionat. După loviturile comune americano-israeliene asupra Iranului de la sfârșitul lunii februarie, forțele iraniene au preluat efectiv controlul asupra Strâmtorii Hormuz, atacând sau amenințând navele care încearcă să traverseze fără permisiunea Teheranului. Aproximativ o cincime din exporturile globale de energie tranzitează această apă îngustă, iar acțiunile Iranului au provocat un șoc energetic global, prețurile petrolului și gazului urcând la maxime multianuale. Ca răspuns, Statele Unite au impus o blocadă navală asupra porturilor și transporturilor iraniene pe 13 aprilie, limitând capacitatea Teheranului de a exporta petrol, de a importa bunuri esențiale și de a menține influxurile de valută.
Luni, la câteva ore după ce operațiunea americană „Project Freedom” – menită să ghideze navele prin strâmtoare – trebuia să înceapă, forțele iraniene au anunțat că au tras asupra navelor de război americane. Comandamentul Central al SUA a negat că vreo navă ar fi fost lovită, dar a confirmat că Iranul a lansat rachete de croazieră împotriva activelor navale americane și a navelor comerciale sub pavilion american. Forțele americane au declarat că au distrus șase ambarcațiuni mici iraniene, precum și rachete și drone care se apropiau. Teheranul a lansat, de asemenea, o salvă de 15 rachete – majoritatea balistice – către EAU luni, primul incident după ce armistițiul SUA-Iran a intrat în vigoare acum aproximativ patru săptămâni. Toate au fost interceptate, au spus autoritățile emirateze, dar un incendiu a izbucnit în Fujairah, unde se află un terminal petrolier esențial. Această facilitate a fost critică în timpul războiului, gestionând aproximativ 1,7 milioane de barili pe zi – aproximativ jumătate din capacitatea de export a țării – deoarece permite transporturilor să ocolească Strâmtoarea Hormuz prin Golful Oman. Trei cetățeni indieni au fost răniți în incident, iar guvernul Indiei a descris situația drept „inacceptabilă”.
În ciuda schimbului de focuri, Washingtonul a spus că Iranul nu a încălcat armistițiul. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că operațiunea de protejare a transporturilor comerciale este temporară și că forțele americane nu au intrat în apele sau spațiul aerian iranian. „Nu căutăm o luptă”, a spus el, într-un ton pe care unii observatori l-au descris ca fiind mai puțin belicos decât de obicei. În timpul celor cinci săptămâni de război înainte ca un armistițiu fragil să fie convenit pe 8 aprilie, EAU au fost vizate de cel puțin 2.800 de rachete și drone – mai mult decât orice alt stat din Golf sau Israel.
Analiștii atrag atenția că această escaladare este rezultatul direct al blocadei americane și al rolului de „marionetă” pe care EAU îl joacă în regiune. „Iranul rămâne angajat față de armistițiu, dar acțiunile SUA – blocada și operațiunile de escortare – sunt văzute de Teheran ca o încălcare a spiritului acordului”, explică un expert în securitate regională. „Emiratele, prin găzduirea bazelor americane și prin facilitarea tranzitului de petrol care ocolește Iranul, au devenit o țintă legitimă în ochii Teheranului.”
Pe de altă parte, Statele Unite susțin că „Project Freedom” este o măsură defensivă, necesară pentru a asigura libertatea de navigație într-o arteră vitală pentru economia globală. „Nu putem permite unui stat precum Iranul să dicteze cine trece prin Hormuz”, a declarat un purtător de cuvânt al Pentagonului. „Blocada noastră este un răspuns la agresiunea iraniană, nu o provocare.”
În timp ce diplomații încearcă să evite o revenire la războiul total, populația din EAU trăiește cu teama unor noi atacuri. „Ne-am obișnuit cu sirenele, dar fiecare rachetă ne amintește cât de fragilă este pacea”, spune un locuitor din Dubai. „Vrem doar să ne vedem de viață, dar suntem prinși între două superputeri.”
De ce este important:
Aceste atacuri asupra Emiratelor Arabe Unite nu sunt doar un episod izolat de violență, ci un simptom al unei crize mai profunde care amenință stabilitatea întregii regiuni a Golfului Persic și securitatea energetică globală. Strâmtoarea Hormuz este un punct nevralgic pentru aprovizionarea cu petrol și gaze, iar orice conflict acolo poate declanșa o recesiune economică mondială. De asemenea, implicarea directă a SUA și Iranului într-un schimb de focuri, chiar și limitat, crește riscul unei escaladări necontrolate, care ar putea atrage și alte state. Pentru România și Europa, acest conflict înseamnă prețuri mai mari la energie și incertitudine economică, dar și o presiune asupra aliaților NATO din regiune. Urmărirea acestor evenimente este crucială pentru înțelegerea dinamicii de putere din Orientul Mijlociu și a impactului lor asupra securității globale.
