Pe măsură ce cei 32 de lideri ai organismului transatlantic se adună la Ankara pentru summitul de două zile care începe marți, relația rece dintre membrii alianței militare și Statele Unite a devenit cea mai mare provocare care umbrește viitorul acesteia. NATO spune că summitul se va concentra pe trei priorități: creșterea investițiilor în apărare, extinderea bazei industriale de apărare a Europei și asigurarea sprijinului militar pe termen lung pentru Ucraina.
Întâlnirea are loc după ce aliații s-au angajat anul trecut să cheltuiască echivalentul a cinci procente din PIB pentru apărare, aliații europeni și Canada crescând investițiile în apărare cu 139 de miliarde de dolari în termeni nominali doar în 2025. Dar discuțiile vor fi umbrite de amenințările lui Trump de a retrage SUA din NATO și de planul său de a muta trupe și arme din Europa. Pe 1 mai, Pentagonul a anunțat retragerea a aproximativ 5.000 de soldați din Germania, în urma unei „revizuiri amănunțite a posturii forțelor Departamentului în Europa”.
„Nu cred că alianța este la un punct de rupere”, a declarat Ian Lesser, cercetător distins la German Marshall Fund of the United States. „Dar intră într-o perioadă de ajustare profundă.” Scepticismul lui Trump față de NATO nu este nou, dar conflictul recent cu Iranul a adâncit tensiunile din cadrul alianței. El a criticat în mod repetat aliații europeni pentru că refuză să sprijine militar Washingtonul, în special prin refuzul de a participa la eforturile de redeschidere a Strâmtorii Hormuz.
O altă sursă majoră de fricțiune este cheltuielile militare. Joi, Trump a criticat din nou alianța de apărare, spunând că este „ridicol” ca Washingtonul să cheltuiască mai mulți bani pentru NATO decât orice altă țară pentru a le proteja „fără a obține niciun beneficiu din aceasta”. Experții spun că, deși SUA și-au schimbat postura față de NATO, o retragere a SUA din aceasta este puțin probabilă având în vedere provocările legale și politice implicate, mai ales că țara se pregătește pentru alegeri de mijloc de mandat care vor determina cine păstrează controlul asupra Congresului.
Pentru a se retrage oficial, Trump ar avea nevoie de o majoritate de două treimi în Senatul SUA sau de un act al Congresului – scenarii care este puțin probabil să se întâmple prea curând, NATO bucurându-se încă de un sprijin larg în rândul multor legislatori din ambele partide majore de la Washington. „Este în interesul SUA să rămână implicată în securitatea Europei și să mențină un rol cheie în NATO – iar aceasta este o viziune împărtășită de ambele părți ale aleii de la Washington”, a spus Lesser.
Europenii au renunțat la restabilirea încrederii bazate pe alianță din trecut, dar speră ca acest summit să fie o ocazie pentru o anumită planificare, a declarat Sophia Besch, cercetător senior în Programul Europa de la Carnegie Endowment for International Peace. „Singurul lucru pe care încă îndrăznesc să-l spere este o mai mare predictibilitate. Au acceptat că angajamentul american față de Europa se schimbă; ceea ce vor este o versiune mai ordonată a tranziției”, a spus Besch. „Tema din spatele acestui lucru este bine întemeiată: o predare defectuoasă de la o NATO condusă de SUA la una condusă de Europa deschide un decalaj de descurajare și apărare.”
În ciuda îngrijorărilor legate de reducerea potențială a sprijinului american, aliații europeni nu ar rămâne fără apărare. Invazia Rusiei în Ucraina a expus atât fragilitatea bazei industriale de apărare a Europei, cât și măsura în care mulți membri NATO depind de Washington pentru capacități militare critice. În același timp, tensiunile repetate în relațiile transatlantice – de la dispute în cadrul NATO până la amenințările lui Trump de a anexa Groenlanda – au întărit impulsul pentru o mai mare autonomie strategică europeană.
Ca urmare, cheltuielile pentru apărare ale aliaților europeni au crescut cu 62% între 2020 și 2025. Cu toate acestea, rămân lacune majore de capacitate. Potrivit Institutului Internațional pentru Studii de Securitate (IISS), țările europene continuă să se bazeze puternic pe SUA pentru capacități de lovitură pe distanță lungă, informații, supraveghere și recunoaștere, active bazate pe sateliți, logistică și apărare aeriană și antirachetă integrată. Închiderea acestor lacune va fi o provocare pe termen lung. IISS estimează că înlocuirea celor mai critice capacități militare convenționale americane ar necesita aproximativ un trilion de dolari și ar putea dura un deceniu sau mai mult.
Industria de apărare a Europei se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în extinderea producției suficient de rapid, în timp ce multe forțe armate continuă să se lupte cu recrutarea și retenția. În acest context, summitul de la Ankara nu este doar o reuniune de rutină, ci un test crucial pentru coeziunea alianței. Liderii europeni încearcă să găsească un echilibru între menținerea parteneriatului cu SUA și construirea unei capacități de apărare independente. În același timp, Ucraina așteaptă cu nerăbdare angajamente concrete de sprijin militar pe termen lung, în timp ce războiul continuă să facă ravagii în estul țării.
Pe lângă problemele de securitate, summitul va aborda și aspecte economice, cum ar fi creșterea producției de muniții și echipamente militare în Europa. Statele Unite au presat aliații să-și asume o parte mai mare din povara financiară, iar Trump a amenințat chiar cu sancțiuni pentru țările care nu îndeplinesc țintele de cheltuieli. Cu toate acestea, multe guverne europene se confruntă cu constrângeri bugetare și opinii publice divizate, ceea ce face dificilă creșterea bruscă a cheltuielilor militare.
Un alt subiect sensibil este extinderea NATO în Balcani și Marea Neagră, unde Turcia joacă un rol cheie. Ankara a fost un partener important în gestionarea fluxurilor de migranți și în securitatea regională, dar relațiile cu Washingtonul au fost tensionate din cauza achiziției de sisteme rusești de apărare aeriană S-400. Summitul de la Ankara oferă o oportunitate de a clarifica aceste divergențe și de a găsi un teren comun.
În concluzie, NATO se confruntă cu una dintre cele mai mari provocări din istoria sa: cum să mențină unitatea în fața unor presiuni interne și externe fără precedent. Deși o rupere completă este puțin probabilă, alianța se îndreaptă către o reorganizare profundă, în care Europa va trebui să-și asume un rol mai activ în propria apărare. Rămâne de văzut dacă summitul de la Ankara va reuși să ofere un cadru coerent pentru această tranziție sau dacă tensiunile vor continua să erodeze încrederea reciprocă.
De ce este important:
Acest articol este crucial deoarece evidențiază tensiunile majore din cadrul NATO, cea mai importantă alianță militară a lumii, și modul în care deciziile luate la summitul de la Ankara vor influența securitatea globală. În contextul războiului din Ucraina și al schimbărilor de politică externă ale SUA, înțelegerea dinamicii dintre Statele Unite și Europa este esențială pentru a anticipa evoluțiile viitoare în materie de apărare și diplomație. Cititorii români, în special, trebuie să fie conștienți de impactul pe care aceste decizii îl au asupra securității regionale și a poziției României în cadrul NATO.
