Partidul Prosperității, condus de premierul Abiy Ahmed, pornește ca favorit detașat. De la preluarea puterii în 2018, Abiy a fost lăudat pentru reformele sale inițiale, inclusiv eliberarea prizonierilor politici și deschiderea spațiului civic, dar și criticat pentru derapajele autoritare și gestionarea conflictelor interne. Războiul din Tigray, care a durat din noiembrie 2020 până în noiembrie 2022, a pătat grav imaginea sa internațională și a adus acuzații de crime de război împotriva ambelor părți implicate.
Cu toate acestea, alegerile din 2025 nu sunt doar despre Abiy. Ele sunt despre capacitatea Etiopiei de a-și reveni după traume și de a construi un viitor pașnic. Dar realitatea de pe teren este mult mai complicată. Milioane de oameni din Tigray și din regiunea Amhara nu vor putea vota. În Tigray, procesul electoral este practic paralizat din cauza distrugerii infrastructurii, a strămutărilor masive și a lipsei de încredere în guvernul central. În Amhara, tensiunile sunt la cote maxime din cauza conflictelor cu milițiile locale și a nemulțumirilor legate de delimitarea teritorială.
Opoziția acuză guvernul că exclude în mod deliberat partidele rivale, limitând accesul la mass-media și restricționând libertatea de întrunire. Partidul Prosperității controlează majoritatea resurselor și are o mașinărie electorală bine unsă, ceea ce face ca victoria sa să fie aproape sigură. Dar întrebarea este: va fi această victorie considerată legitimă de către etiopieni și de comunitatea internațională?
Alegerile au loc într-un context regional fragil. Cornul Africii este zguduit de conflicte, secetă și instabilitate. Etiopia, ca cea mai populată țară din regiune, joacă un rol cheie în securitatea și economia Africii de Est. Un scrutin pașnic și credibil ar putea consolida poziția țării și ar putea atrage investiții străine atât de necesare. În schimb, un proces viciat ar putea alimenta noi tensiuni și ar putea submina eforturile de reconstrucție post-conflict.
Pe străzile din Addis Abeba, capitala, atmosfera este calmă, dar încărcată de așteptări. Mulți etiopieni speră ca aceste alegeri să aducă stabilitate și să pună capăt ciclului de violență. Alții sunt sceptici și cred că schimbarea reală nu poate veni doar prin vot, ci printr-o reconciliere națională autentică și prin justiție pentru victimele războiului.
În satele din Tigray, unde rănile sunt încă proaspete, oamenii privesc cu neîncredere spre capitală. „Nu avem hrană, nu avem apă, nu avem case. Cum să ne gândim la alegeri?”, spune un bătrân dintr-un sat distrus de bombardamente. Pentru el și pentru milioane de alții, votul este un lux pe care nu și-l pot permite.
În Amhara, situația este la fel de tensionată. Regiunea a fost scena unor ciocniri violente între forțele guvernamentale și milițiile locale, iar mulți locuitori se simt abandonați de guvern. „Nu avem încredere în nimeni. Toți politicienii sunt la fel”, spune un tânăr din Bahir Dar, capitala regiunii.
Alegerile din Etiopia sunt, fără îndoială, un moment definitoriu. Ele vor arăta dacă țara poate depăși diviziunile etnice și politice care au marcat istoria sa modernă. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de mai mult decât de un vot. Este nevoie de dialog, de reconciliere și de voință politică reală.
Premierul Abiy Ahmed a promis că alegerile vor fi libere și corecte. Dar cu milioane de oameni excluși și cu opoziția marginalizată, această promisiune pare greu de îndeplinit. Rămâne de văzut dacă Etiopia va reuși să scrie o nouă pagină în istoria sa sau dacă va repeta greșelile trecutului.
De ce este important:
Aceste alegeri sunt cruciale pentru viitorul Etiopiei și al întregii regiuni a Cornului Africii. Ele reprezintă primul test electoral major după războiul din Tigray și pot determina direcția țării: spre pace și reconstrucție sau spre noi conflicte. Modul în care sunt organizate și rezultatele lor vor influența stabilitatea regională, fluxurile de ajutoare umanitare și încrederea investitorilor internaționali. De asemenea, ele vor arăta dacă acordul de pace din 2022 a fost cu adevărat un pas către reconciliere sau doar o pauză temporară într-un conflict mai amplu.
