Jean-Noël Barrot, ministrul francez al Afacerilor Externe, a fost categoric la radio: "Franța va fi acolo și va asigura că vocea Europei este auzită". Nu a precizat cine va reprezenta Paris, nici dacă europenii vor negocia direct sau vor observa doar. Dar simbolul este puternic: Europa refuză să fie lăsată afară dintr-un proces care decide, în esență, securitatea sa propriă.
Kremlinul, prin vocea portparolului Dmitry Peskov, a fost rece la idee. Vineri, la un canal rusesc, a acuzat guvernele europene că nu au decis cine vorbește în numele lor — o provocare subtilă, dar clară, adresată fragmentării politice de la Bruxelles și Paris. Totuși, Peskov a recunoscut, cu o doază de cinism diplomatic, că discuțiile despre securitate vor necesita, la un moment dat, implicarea Europei. "La un moment dat" — formula care lasă totul în aer.
Într-o întâlnire de joi, Donald Trump a declarat, alături de envoul kremlinului Kirill Dmitriev, că un viitor acord "va implica mai mult decât Ucraina", adăugând că "ar putea implica toată Europa". O formulare vagă, periculos de ambigua. Volodymyr Zelenskyy, vorbind vineri la CNN, nu a ascuns îngrijorarea: nu i s-au dat detalii despre acordul la care făcea referire Trump, și a avertizat: "Pentru mine, nu e simplu, și poate fi periculos". A invocat Conferința de la Yalta din 1945, unde marii lideri aliți au decis sortul Europei fără să consulte țările direct afectate. Paralela nu e întâmplătoare.
Aceasta este a patra rundă de negocieri mediate de administrația Trump. Cele anterioare, inclusiv cele de la Geneva din februarie, au produs puține rezultate concrete. Șansele unui avans au scăzut pe măsură ce Casa Albă s-a concentrat pe conflictul cu Iranul. Moscova a acceptat să revină la masă numai după o vizită a envoului american Steve Witkoff la Sankt Petersburg, în octombrie, unde a întâlnit pe Vladimir Putin. Un gest reciproc: Putin a eliberat un deținut american, răspunzând la ridicarea sancțiunelor asupra exporturilor de motorină rusească — o decizie pe care Kiev o criticase aspru, considerând că alimentează mașina de război a Rusiei.
Agenda discuțiilor de acum include, conform lui Witkoff, aranjamentele de securitate post-război, de-escaladarea conflictului și problemele umanitare. Scurt înainte, Melania Trump a ajutat la negocierea unei oprire a focului limitată, care a permis intrarea ajutorului umanitar într-o localitate din Ucraina ocupată de ruși. Un gest umanitar, dar și un semnal politic: există spațiu pentru dialog, chiar și în cele mai înfocate momente.
Delegația rusă va fi condusă, din nou, de Vladimir Medinsky, un fidel al lui Putin, prezent la majoritatea discuțiilor de la martie 2022. Dar de data aceasta, echipa e mai grea: viceministrii externi Sergei Ryabkov și Mikhail Galuzin, Yury Zhigarlovsky — viceșef al direcției operaționale a Statului Major — și șeful informațiilor militare Igor Kostyukov. O prezență militar-politică care ar putea semnala o gătire mai mare de a aborda subiecte sensibile. Sau, conform Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), o tactică pentru a încetini discuțiile și a împinge cerințele maxime ale Moscovei. Istoria recentă le dă dreptate scepticilor: aceiași oficiali au blocat sau amânat runde anterioare.
Diferențele rămân abismale. Rusia cere cedații teritoriale masive și renunțarea Ucrainei la NATO. Zelenskyy insistă pe garanții de securitate clare: cine acționează, cum și când, dacă Rusia atacă din nou. Fără aceste detalii, orice acord e doar hârtie.
John Herbst, fost ambasador al SUA la Kiev, scria într-un editorial pentru Atlantic Council că Putin a respins fiecare propunere americană acceptată de Kiev, preferând aparența negocierilor în detrimentul pacei reale. "Poate singurul rezultat al discuțiilor", scriea el, "va fi acordul pentru o nouă rundă". O prognostică cinică, dar realistă.
Contextul politic intern american adaugă altă complexitate. Victurile democratelor la alegerile de midterm — menționate de Zelenskyy ca pe o șansă pentru mai multă ajutor american — pot schimba dinamica. Rusia, de altfel, poate încerca să obțină un cadru de acord din partea administrației Trump înainte ca noul Congres să intre în funcție și să poată bloca sau îndoi concesiuni.
De ce este important:
Această rundă de negocieri nu e doar o ședință diplomatică de rutină. E un test de forță pentru ordinea internațională: poate Europa să impună prezența sa la masă unde se decide sortul ei? Poate Ucraina să evite un nou Yalta? Și poate diplomacyia americană, împărțită între priorități interne și externe, să livreze ceva mai mult decât o oprire a focului temporară? Răspunsurile vor defini nu doar războiul din Ucraina, ci arhitectura securității europene pentru decenii. Prezența franceză la Abu Dhabi, chiar și ca observator, e un semnal: Europa nu mai acceptă să fie obiectul negocierilor, ci subiectul lor. Dar drumul de la "vocea auzită" la "votul decisiv" e încă lung și minat.
