Atacul de la școala din Dasht-e-Barchi nu este un caz izolat. Dimpotrivă, el se înscrie într-un tipar binecunoscut de violență sectară care a vizat în mod repetat comunitatea hazara din Afganistan. Provincia Khorasan a Statului Islamic (ISIS-K), afiliată grupării teroriste Stat Islamic, și-a asumat anterior responsabilitatea pentru atacuri sângeroase asupra școlilor, moscheilor, spitalelor și locurilor de muncă frecventate de hazari. Această comunitate, care își are rădăcinile în Asia Centrală și care practică o formă de islam șiit, a fost persecutată timp de decenii, atât sub regimul taliban, cât și în perioada de tranziție care a urmat. După preluarea puterii de către talibani în august 2021, ISIS-K a intensificat atacurile, exploatând vidul de securitate și slăbiciunea noului guvern. Deși talibanii au promis că vor asigura securitatea tuturor cetățenilor, realitatea de pe teren arată că grupările extremiste continuă să acționeze aproape nestingherite, iar comunitățile vulnerabile plătesc prețul cel mai mare.
Explozia de luni ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea talibanilor de a controla situația de securitate din țară. Deși mișcarea talibană a reușit să înăbușească o mare parte a rezistenței armate, ea nu a reușit să elimine amenințarea ISIS-K, care a devenit un rival ideologic și militar. Mai mult, atacurile asupra școlilor au un impact devastator asupra unei generații întregi de copii afgani, care deja se confruntă cu sărăcie extremă, malnutriție și lipsa accesului la educație. În special fetele au fost private de dreptul la învățătură, talibanii interzicând educația fetelor peste clasa a șasea, o măsură care a fost condamnată la nivel internațional. În acest context, un atac asupra unei școli nu este doar o crimă împotriva unor indivizi nevinovați, ci și un atac asupra viitorului unei națiuni întregi.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară, deși guvernul taliban a rămas tăcut. Organizații pentru drepturile omului, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au condamnat atacul și au cerut o anchetă transparentă. De asemenea, reprezentanți ai comunității hazara din diaspora au organizat proteste în fața ambasadelor afgane din mai multe orașe europene, cerând protecție pentru minoritățile religioase și etnice. Cu toate acestea, comunitatea internațională are puține pârghii de acțiune, deoarece talibanii nu sunt recunoscuți oficial ca guvern legitim, iar relațiile diplomatice sunt aproape inexistente. Această situație creează un vid de responsabilitate, în care atacatorii acționează cu impunitate, iar victimele nu au acces la justiție.
Pe lângă aspectele de securitate, explozia de la școala din Kabul subliniază și criza umanitară acută din Afganistan. Potrivit ONU, peste 20 de milioane de afgani se confruntă cu insecuritate alimentară severă, iar sistemul de sănătate este la un pas de colaps. Spitalele, precum Alami, unde au fost duși răniții, funcționează cu resurse minime, fără medicamente suficiente și fără personal calificat. În astfel de condiții, chiar și rănile care ar putea fi tratate cu ușurință în alte părți ale lumii devin potențial letale. Mai mult, atacurile asupra școlilor descurajează părinții să-și mai trimită copiii la cursuri, ceea ce duce la o rată și mai mare de abandon școlar și la o generație pierdută, lipsită de educație și de speranță.
Analizând contextul mai larg, este evident că Afganistanul se află într-un cerc vicios al violenței și al sărăciei. Talibani, care au promis o guvernare mai moderată decât în anii 1990, s-au dovedit incapabili să asigure securitatea internă și să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor. În același timp, ISIS-K, care este considerat un inamic al talibanilor, folosește tactici teroriste pentru a destabiliza și mai mult țara, vizând în special minoritățile religioase. Această luptă fratricidă între grupările extremiste are ca victime colaterale civili nevinovați, care sunt prinși la mijloc, fără nicio vină. Comunitatea hazara, care a fost deja decimată de masacre în trecut, se teme acum de un nou val de violență. Liderii comunității au cerut în repetate rânduri protecție internațională, dar apelurile lor rămân în mare parte fără răspuns.
În ceea ce privește răspunsul talibanilor, este de așteptat ca aceștia să condamne atacul, dar să nu ia măsuri concrete pentru a preveni viitoare incidente. De altfel, în trecut, talibanii au negat adesea existența unor probleme de securitate sau au dat vina pe forțele străine pentru instabilitate. Această atitudine nu face decât să alimenteze neîncrederea populației și să întărească percepția că guvernul este fie incapabil, fie complice. Pe de altă parte, comunitatea internațională, preocupată de alte crize globale, pare să fi uitat de Afganistan, lăsând țara să se scufunde într-o criză fără sfârșit. Este imperativ ca această explozie să reamintească lumii că Afganistanul nu este doar o problemă regională, ci o responsabilitate globală, iar tăcerea și indiferența nu fac decât să încurajeze noi atrocități.
De ce este important:
Acest incident subliniază vulnerabilitatea continuă a minorităților din Afganistan, în special a comunității hazara, și eșecul talibanilor de a asigura securitatea de bază. Într-o țară deja afectată de o criză umanitară severă, atacurile asupra școlilor nu doar că pun în pericol vieți nevinovate, dar distrug și speranța unei generații întregi. Este crucial ca comunitatea internațională să nu ignore această tragedie, ci să exercite presiuni asupra talibanilor pentru a proteja civilii și a permite accesul umanitar neîngrădit. Fără o acțiune concertată, Afganistanul riscă să devină un teren fertil pentru extremism, cu consecințe care depășesc granițele țării.
