Găzduită de noua locație a Muzeului Victoria and Albert, V&A East Storehouse din Stratford, expoziția dialoghează direct cu "Tavanul Torrijos", o operă maestruă de lemn sculptat și acoperit cu aur, provenită dintr-un palat din orașul spaniol Torrijos. Acest element architectural nu este un simplu fundal decorativ; este martorul unei epoce în care Spania era un mozaic religios și cultural, înainte ca Inchiziția să înceapă purificarea etnică și religioasă a evreilor și musulmanilor indigeni. Saleem plasează tapiseriile sale exact sub acest simbol al unei europi islamice uitate, creând o tensiune vizuală puternică între frumusețea artei islamice celebrate de Occident și ostilitatea față de oamenii care o au creat și o trăiesc astăzi.
Prima tapiserie, intitulată simplu "Home Office", este o condamnare vizuală a politicii "Mediu Inamic" (Hostile Environment) lansată de guvernul britanic în 2013. Citate textuale de pe afișele oficiale – "106 ARESTĂRI ÎN ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ ÎN ZONA DUMNEVOASTRĂ", "ȘTIȚI CĂ SUNTEȚI ÎN UK ILEGAL?", "PLECAȚI ACASĂ SAU VEȚI FI ARESTAȚI" – sunt țesute pe fondul motivelor geometrice ale Alhambrei. Este o juxtapoziție jignitoare: arta islamică rafinată, protejată în muzee, versus limbajul de stat brută, destinat a intimida și a deporta. Saleem nu evită convingerea că această politică nu a fost un accident, ci o manifestare a unei viziuni etno-naționaliste care vede migranții ca pe o amenințare pentru "purețea" națiunii.
A doua operă este un portret commemorativ al lui Altab Ali, un tânăr bangladez de 24 de ani, ucis cu cuțitul într-un parc al Londrei în 1978, într-un atac motivat rasial. Uciderea lui a devenit un punct de cotitură, aprinzând proteste masive ale comunității asiatice și a aliților lor, forțând poliția și autoritățile să recunoască violența rasială. În tapiserie, fața lui Altab Ali privește vizitatorul cu o demnitate copleșitoare, amintind că istoria violenței rasiale nu este un capitol închis, ci o rană deschisă. Aproape de el, o imagine a navei Santa Maria a lui Cristofor Columb, finanțată de monarhia spaniolă în 1492, marchează începutul colonizării "Lumii Noi". Istoricul Tharik Hussain, autor al cărții "Europa Musulmană: O călătorie în căutarea unei istorii de paisprezece sute de ani", subliniază ironia crudă: același an, 1492, a marcat atât începutul expanziunii coloniale, cât și finalul prezenței musulmane oficiale în Spania, prin decretul de alungare (Alhambra Decree). "În timp ce această perioadă este adesea celebrată ca Aurora de Aur a Spaniei, a anunțat și unul dintre cele mai devastatoare programe de omogenizare religioasă și etnică din Europa", explică Hussain.
Aceasta este inima tezei expoziției: Europa a admirat și a conservat mereu realizările artistice ale civilizației islamice – tavanul Torrijos fiind dovada fizică –, dar a marginalizat, exclus și persecutat comunitățile musulmane care le-au produs. Aceasta ipocrizie continuă astăzi. Ca și cum ar fi un ciclu vicios, în ultimul an, arta islamică a atins prețuri record la licitațiile din Londra, în timp ce crimele anti-musulmane terorizează străzile. "Colonizarea în afară și crearea etno-naționalismului acasă, aceste două componente au devenit părți constitutive ale națiunii europene moderne, care persistă și astăzi", observă Hussain.
O altă tapiserie, mai complexă vizual, reprezintă un ecuson (coat of arms) pe care figură Hotelul Bell și Hotelul Britannia, ambele folosiți de autorități pentru a căza cerșitorii de azil. În iulie anul trecut, sute de protestatari de extrema dreaptă au încercat să asalte Hotelul Bell din Epping, Essex, eveniment care a condus la condamnări pentru tulburare violentă a ordinei publice. Saleem transformă aceste locuri banale de tranzit în simbole ale crizei umanitare și a răspunsului violenț al extremismului.
În contrastul strident al acestor scene de conflict, a treia tapiserie explodează viață și culoare: Piața Queen's din Newham. Un amestec haotic și frumos de cumpărători, vânzători, țesături, legume, limbi și haine. Este inima multiculturalismului britanic care bate puternic. "Am simțit că aceștia sunt oamenii care sunt cel mai larg afectați de legislația și momentul pe care îl trăim", spune Saleem. "Dar ei reprezintă și o Marea Britanie multiculturală și un proces de sosire, stabilire, creativitate, muncă și viață, pur și simplu. Această piesă arată bogăția orașului care este amenințată."
Pentru vizitatori precum Imran Haque, 25 de ani, expoziția este profund personal. "M-am născut aici materializează adevărul foarte real, tangibil și onest că eu, și mii de alți britanici musulmani, am fost, de fapt, născuți aici", ne spune. Mama sa, în anii '70, cumpăra țesături exact de pe aceeași piață Queen's, de la aceleași standuri de unde Saleem și-a procurat materialele. Istoria familiei sale nu este o notă de subsol, ci textul principal al operei.
Titlul expoziției, "M-am născut aici", este o satiră amară a unei fraze pe care musulmanii și persoanele de culoare din Londra sunt forțați să o repete ca un mantra de supraviețuire. "Este ceva pe care trebuia să-l folosim pentru a ne justifica existența aici, în Anglia, pentru a contracara atacurile rasiste", explică Saleem. "Este parte a unei parodii a faptului că trebuie să îți reclamezi continuu spațiul în palatul unde de fapt aparții."
Lucrurile sunt plasate la intrarea la etajul întâi al Storehouse-ului, imposibil de ignorat, masive și colorate. Această proeminență nu este accidentală. Pentru Haque, vizibilitatea aceasta "mi-a permis să simt libertatea de a ocupa spațiu cu istoria și povestea mea". "Musulmanii nu sunt un concept straniu sau străin", adaugă. "Religia este cunoscută pe aceste țărmuri din secolul al XVI-lea, și piesele servesc ca un memento că credința nu are frontiere."
Saleem vede expoziția nu ca un punct final, ci ca un artefact istoric. "Ne aflăm într-un moment istoric în acest moment, deci lucrarea acționează ca un marker al acelui moment", concluzionază el. Documentează o undă fără precedent de islamofobie și sentiment anti-migrant, alături de un revizionism istoric care poziționează Europa ca fiind exclusiv creștină. "Când veți reveni și veți citi lucrarea în 100 de ani, ea vorbi despre toate aceste lucruri."
Într-o lume obsedată de viteză și știri de ultimă oră, "M-am născut aici" ne obligă să ne oprim. Ne obligă să privim în sus, la tavanul sculptat de mână de artișani musulmani din secolul al XV-lea, și apoi în jos, la mesajele de ură țesute în mătase și lână. Ne spune că apartenența nu se negociază la Home Office, ci se țese în ziua de zi, pe piețe, în străzi, în familiile care au construit această țară la fel de mult ca oricine altcineva. Arta lui Saleem nu cere permisiune să existe; declară prezența sa, masivă și ireversibilă.
De ce este important:
Expoziția "M-am născut aici" este esențială deoarece deconstruie mitul fundațional al Europei moderne ca a unui spațiu exclusiv creștin și etnic omogen. Prin juxtapunerea artei islamice istorice (tavanul Torrijos) cu realitățile brutale ale politicii de imigare actuale (panourile Home Office, violența de extrema dreaptă), Shahed Saleem demonstrează că islamofobia nu este o aberație recentă, ci o continuitate a unui proiect colonial și etno-naționalist. Lucrarea validează experiența vieții a milioane de europeni musulmani care nu sunt "migranți" sau "oaspeți", ci co-autorii istoriei continentului. Într-un context de creștere a extremismului politic, transformarea muzeului într-un spațiu de afirmare a apartenenței este un act politic puternic: istoria nu se scrie doar în cărți, ci se țese în tapiserii care refuză să fie tăcute.
