Pe parcursul conflictului, fanii Celtic au arborat frecvent steaguri palestiniene la meciuri, iar acum au apărut graffiti și bannere împotriva perspectivei ca Keane să devină antrenor, în apropierea stadionului Celtic Park din Glasgow. Un grup numit „Celtic Fans for the Liberation of Palestine” a emis o declarație în care afirmă că angajarea lui Keane „ar fi profund divizantă în rândul suporterilor”. Contul „North Curve Celtic” de pe X a publicat o listă cu 67 de grupuri care au susținut această declarație.
„Suporterii Celtic au o istorie lungă și mândră de solidaritate cu poporul palestinian”, se arată în declarație. „Pentru noi, decizia lui Robbie Keane de a antrena Maccabi Tel Aviv în timpul genocidului din Gaza este imposibil de ignorat. A alege să antrenezi un club în Israel în timp ce, la mai puțin de 40 de mile distanță, aceeași țară folosea arme indiscriminate de ucidere în masă împotriva oamenilor nevinovați este de neconceput. Celtic a fost fondat de o comunitate modelată de moștenirea genocidului, strămutării și foametei. Rădăcinile clubului nostru stau în solidaritatea cu cei care au suferit nedreptate și opresiune. Îndemnăm consiliul de administrație al Celtic să asculte preocupările suporterilor și să reconsidere această numire.”
Keane a fost numit la Maccabi în iunie 2023, înainte de atacurile conduse de Hamas din 7 octombrie, care au declanșat bombardamentele israeliene asupra Fâșiei Gaza. În vârstă de 45 de ani, el a condus Maccabi spre câștigarea campionatului și a Cupei Israelului, înainte de a demisiona în 2024 și de a se muta la clubul maghiar Ferencvaros anul trecut. Keane a declarat că a rămas pentru întregul sezon parțial din cauza responsabilității față de personalul pe care l-a adus cu el în Israel. „Am o datorie de grijă”, a spus el. „Analistul meu, de exemplu, a fost la Middlesbrough timp de 12 ani. Pentru ca el să vină cu mine în Israel și apoi eu să plec, lăsându-l pe el și familia lui.”
Antrenorul interimar Martin O'Neill, în vârstă de 74 de ani, a condus Celtic spre titlul în Scottish Premiership în ultima zi a acestui sezon și a câștigat și Cupa Scoției. Cu toate acestea, clubul caută un antrenor permanent, iar Keane este considerat principalul candidat, după ce ar fi intrat în discuții cu acționarul principal Dermot Desmond.
Această situație evidențiază tensiunile dintre loialitatea față de club și convingerile politice și morale ale suporterilor. Pentru mulți fani ai Celtic, solidaritatea cu Palestina nu este doar o poziție politică, ci o parte integrantă a identității clubului, care a fost fondat de imigranți irlandezi catolici care au suferit sub opresiunea britanică. Astfel, numirea unui antrenor care a lucrat într-un context considerat de ei drept complicitate la genocid este văzută ca o trădare a acestor valori.
Pe de altă parte, Keane susține că a acționat responsabil față de echipa sa și că nu a avut intenția de a sprijini acțiunile Israelului. Cu toate acestea, pentru suporterii care au văzut imagini cu distrugerea din Gaza, argumentele sale par insuficiente. Dezbaterea reflectă o problemă mai largă în fotbalul modern: cum pot cluburile să echilibreze performanța sportivă cu angajamentele etice ale fanilor lor?
În timp ce Celtic nu a făcut încă o declarație oficială cu privire la numirea lui Keane, presiunea din partea suporterilor este în creștere. Rămâne de văzut dacă clubul va ceda sau va merge mai departe cu planurile sale. Oricare ar fi decizia, acest caz va rămâne un exemplu al modului în care conflictele geopolitice pot pătrunde în lumea sportului și pot diviza comunitățile.
De ce este important:
Acest caz ilustrează modul în care sportul poate deveni un teren de luptă pentru probleme politice și morale, iar reacția fanilor Celtic arată că loialitatea față de un club nu înseamnă acceptarea oricărei decizii a conducerii. De asemenea, subliniază importanța solidarității internaționale cu poporul palestinian și modul în care alegerile individuale ale unor figuri publice pot avea consecințe majore asupra carierei lor. Pentru comunitatea celtică, aceasta este o oportunitate de a-și reafirma valorile fondatoare și de a demonstra că fotbalul poate fi mai mult decât un joc – poate fi un vehicul pentru justiție socială.
