Stacy Leafsong, o florăreasă din Belmont, Maine, își petrece zilele îngrijind o fermă de flori de 89 de acri. Pentru ea, florile nu sunt doar o afacere, ci o pasiune care o ține ocupată șapte zile pe săptămână. „Trăiesc și respir flori”, spune ea cu zâmbetul pe buze. Dar dincolo de lumea idilică a petalelor și buchetelor, Leafsong este și o activistă progresistă, iar anul trecut a găzduit pe ferma ei primul eveniment de strângere de fonduri pentru candidatura lui Graham Platner, un democrat care părea să aibă șanse reale în cursa pentru Senat. Totuși, Platner s-a retras luna trecută, după ce au apărut acuzații de viol, pe care el le neagă. Pentru Leafsong, care este ea însăși supraviețuitoare a violenței domestice, modul în care unii locuitori din Maine au continuat să-l susțină pe Platner a fost profund deranjant. „Știu că oamenii sunt extrem de stresați și cred că sunt speriați, dar asta nu justifică totul. Campania lui a fost toxică în multe privințe”, explică ea.
Acum, Leafsong și-a îndreptat sprijinul către noul candidat democrat, Troy Jackson, un fost senator de stat cu vederi progresiste. Ea speră că Jackson va reuși să vorbească realmente despre problemele femeilor din Maine. „Problemele femeilor sunt mult mai complexe decât îngrijirea copiilor sau avortul. Există atât de multe aspecte complicate în acest stat”, subliniază ea. Întrebarea este dacă Jackson poate să răspundă acestor așteptări, pentru că de asta depinde șansa lui de a o învinge pe Susan Collins. Iar această bătălie se anunță una costisitoare. Potrivit AdImpact, republicanii au cheltuit deja milioane de dolari pe reclame care încearcă să-l asocieze pe Platner cu Jackson, profitând de relatările despre temperamentul său irascibil. În una dintre reclame, o voce spune: „Vești tulburătoare despre amenințări cu violență împotriva femeilor. Este din nou Graham Platner? Nu, este Troy Jackson.”
Spre deosebire de Platner, Jackson nu a fost acuzat niciodată de violență sexuală împotriva femeilor, dar există relatări despre certuri aprinse cu colegii săi în perioada în care a fost legislator de stat. El și-a cerut scuze pentru aceste episoade și susține că a încercat întotdeauna să trateze colegii cu respect. Pentru a înțelege de ce aceste reclame ar putea avea impact, trebuie să ne uităm la structura electoratului din Maine. Emily Cain, fostă senatoră de stat și fostă directoare executivă a EMILYs List, o organizație care sprijină candidatele care susțin dreptul la avort, explică: „Femeile din Maine sunt majoritatea votanților. Așa că trebuie să le iei în serios. Independenții reprezintă aproape o treime din votanți, dar majoritatea votanților sunt femei în vârstă. Deci, cei care decid cursele la nivel de stat sunt independenții, care sunt, de asemenea, în majoritate femei.”
Susan Collins a supraviețuit unor alegeri dificile în trecut, dar 2026 este prima dată când se află pe buletinul de vot de la decizia Curții Supreme care a anulat Roe v. Wade. Ea s-a considerat mult timp pro-choice, dar în 2018 votul ei a fost crucial pentru confirmarea judecătorului Brett Kavanaugh la Curtea Supremă, ceea ce a dus la crearea unei majorități conservatoare care a eliminat ulterior dreptul constituțional la avort. În fața jurnaliștilor, la începutul verii, Collins a declarat că nu regretă votul său: „Evident, sunt dezamăgită de acea decizie, care a returnat problemele avortului statelor. Nu a avut un impact asupra statului Maine.”
Jackson, pe de altă parte, intenționează să facă din acest subiect o temă centrală a campaniei sale. El a evoluat în această privință: inițial, când a intrat în politică, era oponent al dreptului la avort, dar ulterior s-a mutat spre stânga și a votat pentru extinderea accesului la avort în ultimii ani. Într-un interviu acordat Maine Public Radio luna trecută, el a argumentat că este un avocat mai bun al acestei cauze: „Sunt extrem de ferm în această privință acum, iar Susan a fost exact opusul.”
Cu toate acestea, pentru mulți alegători, aceste probleme ar putea fi secundare. Diana Kushnar, o republicană care candidează pentru Camera Reprezentanților din stat, spune că, vorbind cu femeile în campanie, principala lor preocupare este costul ridicat al vieții. „Sunt îngrijorate că nu-și pot permite o casă, din cauza facturilor tot mai mari la utilități, a costului creșterii unei familii, și apoi accesul la asistență medicală și dacă copiii lor vor avea vreun motiv să rămână în Maine”, explică ea. Multe dintre aceste preocupări sunt împărtășite dincolo de liniile de partid, dar există și o dorință de schimbare a conducerii. Kelli Brennan, o asistentă medicală și lider de sindicat, simte acest lucru: „Cred că, pentru femeile din Maine, ceea ce avem nevoie acum este cineva care înțelege clasa muncitoare.”
Această cursă electorală este mai mult decât o simplă confruntare între doi candidați. Este un test al modului în care problemele femeilor sunt abordate în spațiul public, de la dreptul la avort la costul vieții și la violența domestică. Femeile din Maine nu sunt un bloc monolitic; ele au opinii diverse și priorități diferite. Dar ceea ce este clar este că vocea lor va fi auzită puternic la urne. Atât Collins, cât și Jackson încearcă să le convingă, dar succesul lor depinde de capacitatea de a înțelege nuanțele și complexitatea vieții de zi cu zi a acestor femei. Într-un stat în care independenții sunt aproape o treime din electorat, iar femeile sunt majoritatea, mesajul care rezonează cel mai bine cu aceste preocupări concrete ar putea fi cel care va decide câștigătorul.
De ce este important:
Această cursă pentru Senat din Maine este un indicator crucial al direcției politice a Statelor Unite, mai ales în contextul dezbaterilor aprinse despre dreptul la avort și costul vieții. Femeile, ca majoritate a electoratului, au puterea de a modela rezultatul, iar modul în care candidații răspund nevoilor lor va stabili un precedent pentru modul în care problemele de gen sunt tratate în campaniile naționale. În plus, rezultatul acestei curse ar putea schimba echilibrul de putere în Senat, influențând astfel agenda legislativă la nivel federal pentru anii următori.
