Președinta Federației Norvegiene de Fotbal (NFF), Lise Klaveness, a fost una dintre vocile cele mai critice. Ea a cerut public ca FIFA să renunțe la acest premiu, argumentând că nu este de competența forului mondial să acorde distincții de acest tip. „Noi [NFF] vrem să vedem acest premiu desființat. Nu credem că face parte din mandatul FIFA să ofere un astfel de premiu; avem deja Institutul Nobel care face această treabă în mod independent”, a declarat Klaveness într-o conferință de presă online. Ea a subliniat că este esențial ca federațiile de fotbal, confederațiile și FIFA însăși să evite situațiile în care distanța față de liderii statali este compromisă. „Aceste premii vor fi în mod tipic foarte politice dacă nu ai instrumente și experiență solide pentru a le face independente, cu jurii și criterii clare. Este o muncă cu normă întreagă, extrem de sensibilă. Din punct de vedere al resurselor, al mandatului, dar mai ales al guvernanței, cred că ar trebui evitat și pe viitor”, a adăugat ea.
Klaveness a anunțat că boardul NFF va trimite o scrisoare prin care susține cererea de investigație formulată de organizația nonprofit FairSquare. Aceasta a acuzat că președintele FIFA, Gianni Infantino, și forul pe care îl conduce ar fi încălcat propriile reguli etice privind imparțialitatea politică atunci când au decis să îi acorde premiul lui Trump. „Ar trebui să existe verificări și echilibre în aceste chestiuni, iar această plângere de la FairSquare ar trebui tratată cu un calendar transparent, iar raționamentul și concluzia ar trebui să fie transparente”, a spus Klaveness.
Criticile nu s-au oprit aici. Mijlocașul australian Jackson Irvine, care evoluează la St. Pauli, a declarat că decizia FIFA subminează credibilitatea fotbalului ca forță pentru bine. „Ca organizație, trebuie să spui că decizii ca aceasta, de a acorda acest premiu al păcii, fac o parodie din ceea ce încearcă să facă cu carta drepturilor omului și cu utilizarea fotbalului ca motor global pentru schimbări pozitive”, a spus Irvine pentru Reuters. El a adăugat că astfel de decizii „ne întorc înapoi în percepția pieței despre ceea ce este fotbalul în prezent, mai ales la nivel înalt, unde devine atât de deconectat de societate și de baza jocului, de ceea ce înseamnă el în comunitățile noastre și în lume”.
Contextul politic este greu de ignorat. La o lună după tragerea la sorți, Statele Unite au lansat o lovitură militară în Venezuela, iar pe 28 februarie au început atacuri aeriene comune cu Israelul asupra Iranului. Aceste acțiuni au fost considerate de critici ca fiind în contradicție flagrantă cu spiritul unui premiu al păcii. „Decizia de a-i acorda lui Trump acest premiu pare mai degrabă o consolare pentru că el a spus de nenumărate ori că ar merita Premiul Nobel pentru Pace”, a comentat un analist sportiv. „FIFA a vrut probabil să facă un gest de curtoazie față de țara gazdă, dar a deschis cutia Pandorei.”
FIFA a publicat prima sa Cartă a Drepturilor Omului în 2017, iar cadrul său pentru drepturile omului pentru Cupa Mondială din 2026 include prevederi pentru ca orașele gazdă să promoveze incluziunea, să protejeze libertatea de exprimare și să interzică discriminarea pe durata turneului (11 iunie – 19 iulie). Cu toate acestea, grupurile pentru drepturile omului au spus că FIFA trebuie să facă mai mult pentru a presa SUA să abordeze riscurile de încălcare a drepturilor omului pentru sportivi, fani și muncitori, în contextul măsurilor dure de imigrare și al campaniei de deportare promovate de administrația Trump.
Premiul Păcii FIFA a fost văzut de mulți ca o încercare de a îmbunătăți imaginea organizației, după scandalurile de corupție care au zguduit forul mondial în ultimul deceniu. Dar, așa cum a subliniat Klaveness, „nu este de competența FIFA să acorde astfel de premii”. Ea a sugerat că, dacă FIFA vrea să promoveze pacea, ar trebui să se concentreze pe proiecte concrete, nu pe gesturi simbolice care riscă să fie interpretate politic.
Reacțiile nu au întârziat să apară nici din partea jucătorilor. Jackson Irvine a fost doar unul dintre cei care și-au exprimat dezamăgirea. „Fotbalul are puterea de a uni oamenii, dar decizii ca aceasta ne fac să părem ipocriți. Cum poți să vorbești despre drepturile omului și apoi să premiezi un lider care promovează politici discriminatorii și agresiuni militare?”, s-a întrebat el.
Pe de altă parte, susținătorii deciziei FIFA au argumentat că premiul recunoaște eforturile lui Trump de a aduce pacea în Orientul Mijlociu, prin Acordurile Avraamice. Însă criticii au respins această justificare, amintind că acordurile au fost puternic contestate și că nu au dus la o pace durabilă în regiune.
În timp ce FIFA nu a comentat oficial criticile, surse din interior au sugerat că premiul a fost o decizie personală a lui Gianni Infantino, care ar fi vrut să întărească relațiile cu administrația americană în perspectiva Cupei Mondiale. Aceasta ar fi o mișcare riscantă, având în vedere că SUA, Canada și Mexic sunt co-gazde ale turneului, iar orice controversă politică ar putea umbri evenimentul sportiv.
Pe măsură ce se apropie startul competiției, dezbaterea privind rolul fotbalului în societate devine tot mai aprinsă. Unii susțin că sportul ar trebui să rămână neutru politic, în timp ce alții consideră că marile organizații sportive au responsabilitatea de a promova valorile democratice și drepturile omului. Cert este că decizia FIFA de a acorda Premiul Păcii lui Donald Trump a reușit să polarizeze și mai mult o lume deja divizată.
De ce este important:
Acest caz evidențiază tensiunea dintre sport și politică, arătând cum deciziile aparent simbolice pot avea consecințe reale asupra credibilității și integrității organizațiilor sportive globale. FIFA, ca for conducător al celui mai popular sport din lume, are responsabilitatea de a acționa cu imparțialitate și de a nu se lansa în gesturi care pot fi interpretate ca sprijin pentru anumite regimuri sau lideri controversați. Criticile venite din partea federațiilor naționale, jucătorilor și ONG-urilor arată că există o conștientizare tot mai mare a necesității de a separa sportul de agendele politice, mai ales în contextul unor evenimente majore precum Cupa Mondială. În plus, această controversă subliniază importanța transparenței și a respectării propriilor reguli etice, pentru ca fotbalul să rămână o forță pentru bine și un factor de unitate, nu de divizare.
