Statutul FIFA obligă organizația să respecte drepturile omului, dar aceasta a eșuat sistematic în cazul fotbalului palestinian. Asociația Palestiniană de Fotbal (PFA) a cerut în repetate rânduri suspendarea Asociației Israeliene de Fotbal (IFA) pentru că permite meciuri pe terenuri furate și ocupate din Cisiordania, inclusiv în colonii ilegale. FIFA nu a condamnat uciderea și mutilarea jucătorilor palestinieni, nu a cerut eliberarea celor reținuți – recent, Rand Halawani și Natalie Abu Dayyeh, membre ale echipei naționale feminine – și nu a protestat împotriva distrugerii stadioanelor palestiniene. Mai mult, nu a făcut nimic pentru a forța Israelul să renunțe la politicile care restricționează fotbalul palestinian, inclusiv refuzul permiselor de călătorie.
IFA nu doar că a tolerat și normalizat rasismul, apartheidul și ocupația, dar a și participat la eforturi de a felicita participarea fotbaliștilor israelieni la crime de război în Gaza sau Liban. În ciuda hotărârilor repetate ale Curții Internaționale de Justiție și ale rezoluțiilor ONU, FIFA continuă să susțină că cererile palestinienilor sunt „o chestiune extrem de complexă în dreptul internațional public” și că „statutul juridic final al Cisiordaniei rămâne nerezolvat”. Aceasta este o adoptare a retoricii israeliene, îmbrățișată de administrația Trump pentru a proteja Israelul și a legitima furtul de pământ.
Sub președinția lui Gianni Infantino, contribuția FIFA la crimele israeliene s-a extins. Organizațiile pentru drepturile omului au sesizat Curtea Penală Internațională, acuzându-l pe Infantino că acționează „cu deplină cunoștință că aceste practici constituie încălcări ale drepturilor omului, apartheid și crime de război”, ignorând multiple rapoarte și scrisori. Conducerea FIFA nu doar că a tăcut, dar a și participat activ la spălarea imaginii. Luna trecută, FIFA a sugerat ca Palestina să joace împotriva Israelului în meciul de deschidere al unui turneu U-15 pentru a „promova pacea”. Cu câteva săptămâni înainte, Infantino a încercat personal să-l forțeze pe președintele PFA să dea mâna cu omologul său israelian.
FIFA nu mai este o federație sportivă internațională neutră, care, conform propriului statut, ar trebui să evite orice interferență politică. A fost transformată într-un instrument politic care sprijină politica externă a SUA și a aliaților săi. Infantino însuși ilustrează această realitate: în 2018, a participat la semnarea Acordurilor Avraam de la Washington – un acord care urmărea eliminarea chestiunii palestiniene de pe agenda arabă. În 2021, a participat la o conferință a ziarului israelian de dreapta Jerusalem Post, desfășurată pe cimitirul musulman profanat Mamillah din Ierusalim. În februarie, a participat la inaugurarea controversatului „Board of Peace”, care urmărește încheierea implicării ONU în problema palestiniană și oprirea eforturilor legale internaționale de a pune capăt ocupației și genocidului. A anunțat chiar un „parteneriat strategic pentru a promova recuperarea și pacea prin fotbal” cu acest board.
Controversele legate de organizarea Cupei Mondiale trebuie înțelese în acest context. FIFA a pierdut controlul asupra deciziilor sale independente și a abdicat de la responsabilitatea de a menține politica în afara fotbalului. Când a fost întrebat despre încălcările comise de SUA ca gazdă împotriva fotbaliștilor, arbitrilor și fanilor, Infantino a spus publicului să „se relaxeze”. Toate acestea afectează profund încrederea publicului în organizații internaționale precum FIFA și dăunează reputației fotbalului ca sport incluziv.
Dacă Infantino nu își schimbă radical direcția, moștenirea pe care o va lăsa va fi una distructivă. În ceea ce privește fotbalul palestinian, acesta va rezista. Sportul există de la crearea echipei St. George’s School din Ierusalim în 1904. De atunci, fotbalul a fost parte din fiecare moment al vieții palestiniene. Și, ca toate lucrurile palestiniene, are puterea de a supraviețui unei ocupații, unui genocid și unui FIFA corupt.
De ce este important:
Acest articol dezvăluie modul în care FIFA, o organizație care ar trebui să fie un simbol al unității și fair-play-ului, a devenit un instrument politic în slujba unor interese străine, încălcându-și propriul statut și drepturile omului. Este crucial pentru publicul larg, inclusiv pentru fanii români ai fotbalului, să înțeleagă că sprijinirea tacită a ocupației și a crimelor de război prin sport subminează însăși esența competiției sportive. Conștientizarea acestor practici poate genera presiune asupra FIFA pentru a reveni la neutralitate și a respecta valorile fundamentale ale sportului.
