Problema care a declanșat cea mai recentă rundă de critici este una gravă: ofițeri care folosesc tehnologia Flock pentru a urmări și hărțui foști sau actuali parteneri romantici. O investigație recentă a Washington Post a scos la iveală 46 de cazuri în care polițiști au fost acuzați de utilizarea camerelor Flock în scopuri neautorizate, inclusiv pentru stalking. Pentru a combate acest fenomen, Flock va impune acum obligația ca ofițerii să introducă un număr de dosar penal înainte de a efectua o căutare. Această cerință, care anul trecut era doar opțională, devine acum obligatorie. Scopul declarat este de a verifica dacă fiecare căutare are un scop legitim.
Este un standard de bază pe care organizațiile pentru drepturi civile l-au cerut de mult timp, dar istoria recentă arată că ofițerii găsesc mereu căi de ocolire. De exemplu, ACLU (Uniunea Americană pentru Libertăți Civile) a descoperit că, atunci când Flock a cerut ofițerilor să introducă un motiv pentru căutare, unii foloseau termeni generici precum „investigație” sau chiar își băteau joc de sistem. La un departament de poliție din Oregon, ofițerii au introdus „hehehe” de 20 de ori. Deoarece Flock nu verifică autenticitatea numerelor de dosar, ofițerii ar putea ocoli cu ușurință această nouă măsură de protecție.
Cu toate acestea, Flock anunță că extinde un sistem automat de audit care ar trebui să prindă exact astfel de tentative. Acest sistem analizează activitatea de căutare a ofițerilor și semnalează administratorilor orice comportament suspect. Și această funcție a fost introdusă ca opțiune anul trecut, dar acum devine obligatorie. Problema este că Flock nu a oferit detalii concrete despre cât de precis este acest instrument de audit automat și nu l-a deschis pentru evaluatori independenți. Fără o verificare externă, rămâne neclar dacă sistemul este cu adevărat eficient sau doar o măsură cosmetică.
Dincolo de prevenirea abuzurilor individuale, Flock încearcă să răspundă și criticilor mai ample legate de cantitatea de date colectate și de cine poate avea acces la ele. Compania recomandă acum ca agențiile să păstreze datele timp de șapte zile, în loc de 30, deși pot alege să nu respecte această recomandare. De asemenea, departamentele pot limita acum căutările făcute de alte departamente pe datele lor, permițând doar anumite scopuri declarate. De exemplu, un departament ar putea permite investigații legate de „răpire”, dar nu și de „aplicarea legilor imigrației”. Din nou, aceasta este o măsură care se bazează pe onestitatea ofițerilor de a raporta corect motivul căutării.
Aceste schimbări vin într-un moment în care Flock se confruntă cu o opoziție tot mai vocală din toate părțile. Personalități publice precum Tucker Carlson au declarat că tehnologia companiei contribuie la crearea unui „stat sclavagist”. Mai multe orașe au renunțat la contractele cu Flock, deși numărul exact este greu de estimat. NPR a raportat în februarie că cel puțin 30 de orașe au renunțat în ultimul an, dar grupul activist DeFlock susține că numărul real este mai mare. Unele state sau municipalități adoptă legi care interzic complet camerele de citire a plăcuțelor, iar altele trec la concurenți precum Axon și Motorola. Flock susține că aceste anulări reprezintă doar o mică parte din cele 5.000 de agenții care au contracte cu compania.
Chad Marlow, consilier principal pentru politici publice la ACLU și un critic înverșunat al Flock, consideră că reacția negativă este determinată mai puțin de abuzurile individuale – deși acestea nu ajută – și mai mult de amploarea supravegherii pe care camerele Flock o permit. „În America, poți investiga pe cineva doar dacă crezi că a făcut ceva greșit”, spune Marlow. Pe măsură ce camerele de citire a plăcuțelor devin tot mai răspândite, ofițerii au o libertate tot mai mare de a investiga oameni fără să existe inițial o suspiciune de infracțiune, deoarece căutarea în bazele de date colectate nu necesită mandat. El adaugă: „Merită să prindem un anumit număr de infractori, să recuperăm un anumit număr de mașini furate, dacă prețul este distrugerea intimității americanilor?”
CEO-ul Flock, Garrett Langley, vede însă problema din altă perspectivă. „Dacă te uiți la principalul motiv pentru care am pierdut clienți, acela este dezinformarea”, a declarat Langley pentru MIT Technology Review. El spune că oamenii cred în mod eronat că Flock face recunoaștere facială sau că vinde datele colectate către cumpărători comerciali. (Acuzația de dezinformare funcționează și în sens invers; ACLU și alți critici au publicat relatări despre modul în care compania a mințit în mod repetat consiliile locale și alte organisme de decizie cu privire la capacitățile tehnologiei sale.)
Deși compania a făcut pași ca răspuns la preocupările publice, Langley spune că schimbarea de atitudine este mai degrabă o trecere de la „construirea de lucruri opționale” la „construirea unei încrederi mai mari că, în calitate de companie tehnologică, avem responsabilitatea de a impune măsuri de siguranță, nu doar de a oferi opțiuni”.
Noile reguli ale Flock sunt, fără îndoială, mici și incrementale în comparație cu ceea ce a cerut ACLU. Marlow le susține în linii mari, dar subliniază că evaluarea eficienței lor ar necesita ca Flock să-și deschidă sistemele pentru cercetători independenți pentru prima dată, în loc să se bazeze pe studii interne. Într-un sens mai larg, el spune că reacția negativă a pus compania la o răscruce. „Flock a venit la masă pentru că această revoltă națională fără precedent împotriva companiei lor i-a speriat”, spune Marlow. „Dar, în același timp, sunt absolut reticenți să facă schimbările reale necesare pentru a răspunde în mod legitim acestor preocupări. Deci acesta este cel mai bun lucru pe care compania este dispusă să îl facă.”
De ce este important:
Această situație evidențiază tensiunea dintre inovația tehnologică în domeniul aplicării legii și protejarea drepturilor civile. Deciziile luate de Flock, deși par a fi pași în direcția corectă, demonstrează cât de dificil este să se găsească un echilibru între eficiența polițienească și respectarea vieții private. Pentru publicul larg, aceasta este o problemă crucială, deoarece tehnologia de supraveghere devine tot mai prezentă în viața de zi cu zi, iar modul în care este reglementată va avea un impact profund asupra libertăților fundamentale. Este esențial ca astfel de companii să fie supuse unui control independent și transparent, iar cetățenii să fie informați corect despre capacitățile și limitele acestor instrumente. Fără o supraveghere externă și fără garanții solide, riscul de abuz rămâne ridicat, iar încrederea publicului în instituțiile de aplicare a legii poate fi iremediabil afectată.
