Iranul a amenințat că va bloca navele „inamice” care traversează Strâmtoarea Hormuz – un punct de strangulare crucial pentru o cincime din petrolul mondial – după declanșarea războiului americano-israelian pe 28 februarie. Curând, navigația prin strâmtoare a fost perturbată de teama atacurilor. După o încetare temporară a focului pe 8 aprilie, Statele Unite au impus o blocadă navală totală asupra porturilor iraniene pe 13 aprilie. Teoretic, traficul prin strâmtoare ar fi trebuit să se oprească complet.
O investigație exclusivă Al Jazeera, bazată pe surse deschise, a urmărit 202 de călătorii efectuate de 185 de nave prin strâmtoare între 1 martie și 15 aprilie, navigând atât sub foc, cât și peste liniile de blocadă. Pentru a înțelege cum a funcționat strâmtoarea sub presiune extremă, Unitatea Digitală de Investigații Al Jazeera a monitorizat zilnic calea navigabilă, corelând numerele IMO (Organizația Maritimă Internațională) ale navelor cu listele de sancțiuni internaționale de la Oficiul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) al SUA, Uniunea Europeană, Regatul Unit și Națiunile Unite. Un număr IMO este un cod unic de șapte cifre atribuit navelor comerciale.
Dintre călătoriile urmărite, 77 (38,5%) au fost legate direct sau indirect de Iran. În mod notabil, 61 dintre navele care tranzitau strâmtoarea erau incluse explicit pe listele de sancțiuni internaționale. Investigația a împărțit conflictul în trei faze distincte pentru a cartografia comportamentul flotei: faza de dinaintea războiului, faza de război deschis și faza blocadei. În fiecare fază, navele au folosit tactici diferite pentru a evita detectarea.
Nava de marfă iraniană „13448” a reușit să spargă blocada. Fiind o navă mai mică, care operează în apele de coastă, nu are un număr IMO oficial, ceea ce îi permite să evite instrumentele tradiționale de monitorizare a sancțiunilor. Nava a plecat din portul iranian Al Hamriya și a ajuns în Karachi, Pakistan. În mod similar, nava Manali, sub pavilion Panama, a spart blocada pe 14 aprilie și a pătruns din nou în cordon pe 17 aprilie, în drum spre Mumbai, India.
Investigația a descoperit o manipulare pe scară largă a sistemelor de urmărire AIS (Automatic Identification System). Nave precum Flora, Genoa și Skywave, sancționate de SUA, și-au dezactivat sau bruiat în mod deliberat semnalele pentru a-și ascunde identitățile și destinațiile. Pentru a ascunde proprietatea reală, flota fantomă se bazează pe o rețea complexă de „steaguri false” și companii fantomă. Investigația a identificat 16 nave care operau sub steaguri false, inclusiv registre din națiuni fără ieșire la mare, precum Botswana și San Marino, precum și din Madagascar, Guineea, Haiti și Comore.
Rețeaua operațională care gestionează aceste nave se întinde pe tot globul. Firmele de operare au sediul preponderent în Iran (15,7%), China (13%), Grecia (peste 11%) și Emiratele Arabe Unite (9,7%). În mod notabil, operatorii a aproape 19% dintre navele observate rămân necunoscuți.
În ciuda presiunii militare intense, transportatorii de energie au dominat traficul, cu 68 de nave (36,2%) care transportau țiței, produse petroliere și gaze. Zece dintre aceste tancuri erau legate direct de Iran. Comerțul non-petrolier a persistat și el, cu 57 de nave de marfă vrac și generale traversând în faza de război deschis, dintre care 41 erau legate de Teheran.
Înainte de război, cel puțin 100 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Hormuz. Astăzi, un număr uluitor de 20.000 de marinari sunt blocați pe 2.000 de nave în întregul Golf – o criză pe care Organizația Maritimă Internațională a descris-o ca fiind fără precedent de la al Doilea Război Mondial. Între timp, o flotă fantomă iraniană navighează fără probleme ca parte a unui sistem maritim paralel născut din 47 de ani de sancțiuni americane asupra Teheranului. Washingtonul a impus sancțiuni asupra Iranului după revoluția islamică din 1979, care l-a răsturnat pe șahul pro-occidental Mohammad Reza Pahlavi. Cele două țări nu au relații diplomatice din 1980.
De ce este important:
Această investigație dezvăluie modul în care Iranul a reușit să mențină un flux comercial vital prin Strâmtoarea Hormuz, în ciuda blocadei navale americane și a războiului. Flota fantomă nu este doar o rețea de nave care ocolesc sancțiunile; ea reprezintă o provocare directă la adresa ordinii maritime globale și a capacității SUA de a impune sancțiuni. Înțelegerea acestor mecanisme este crucială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice din Golf, pentru a proteja securitatea energetică globală și pentru a evalua eficiența sancțiunilor internaționale. De asemenea, evidențiază suferința umană a miilor de marinari blocați, o criză umanitară adesea trecută cu vederea în umbra conflictelor majore.
