Oceanul conține peste 4 miliarde de tone metrice de uraniu, suficient pentru aproximativ 50.000 de ani de funcționare a reactoarelor nucleare. „Este de o mie de ori mai mult decât toate minele de rocă dură identificate la un loc”, spune Jeff Green, fondatorul și CEO-ul Fluxnium, într-un interviu exclusiv acordat TechCrunch. Green nu este la prima sa aventură antreprenorială – a fost implicat în lansarea Stamps.com în 1996, a companiei de desalinizare NanoH2O în 2005 și a startup-ului de captare a carbonului 1PointFive în 2020. Are un simț fin pentru direcția în care merge lumea, iar acum vede în uraniu o oportunitate uriașă.
Problema cu uraniul nu este că ar fi rar, ci că minele nu sunt nici numeroase, nici distribuite echitabil. „Dacă ești în Occident, două treimi sau trei sferturi din aprovizionarea mondială cu uraniu provine din Kazahstan, Uzbekistan, Rusia, Namibia, Niger și China. Există un risc geopolitic major”, explică Green. Aceste îngrijorări au mocnit sub suprafața industriei nucleare timp de decenii. „Acum, cu această nouă renaștere nucleară? Dacă cererea va crește așa cum se preconizează, suntem structural deficitari în uraniu”, adaugă el.
Dar aceste temeri ar putea dispărea dacă cineva ar găsi o modalitate de a extrage uraniul din apa mării la un cost rezonabil. Fluxnium folosește fibre polimerice special concepute, care atrag uraniul dizolvat în apa de mare. Compania a licențiat chimia de la laboratoarele naționale ale Departamentului de Energie al SUA și a continuat să lucreze la producția și configurarea fibrelor. Cheia a fost creșterea suprafeței acestor fibre, explică Green. Când tehnologia a fost demonstrată la un laborator național, putea extrage uraniu la un cost de peste 200 de dolari pe livră, adică de peste două ori mai mult decât prețul oferit de furnizorii occidentali astăzi. Prin creșterea suprafeței, Fluxnium a reușit să scoată mai mult uraniu din apă, reducând astfel costurile.
Cum funcționează, de fapt, procesul? Materialul este transformat în fibre lungi, împletite, care sunt transportate pe mare și suspendate de geamanduri, similar modului în care se cultivă algele. După 30 până la 60 de zile petrecute în ocean, fibrele sunt aduse pe țărm, iar uraniul este extras fără a rămâne reziduuri toxice. Fiecare linie poate fi refolosită de mai multe ori. Odată ce uraniul este eluat din fibre, este purificat în yellowcake. „Apoi îl vindem exact ca orice altă mină, în lanțul de aprovizionare”, spune Green. „Niciuna dintre componentele acestui proces nu este ceva nou. Toate au fost făcute în moduri diferite. Treaba noastră este să eliminăm costurile din lanțul de aprovizionare și să lucrăm continuu la toate etapele procesului pentru a-l face cât mai ieftin posibil.”
Startup-ul a lucrat în secret până acum, dar a ieșit recent din umbră cu o finanțare de 7 milioane de dolari într-o rundă seed condusă de Congruent Ventures, cu participarea Active Impact Investments și Constellation Energy, compania care operează cea mai mare flotă nucleară din SUA. Fluxnium iese la suprafață exact în momentul în care industria nucleară americană trece printr-o renaștere. Marile companii de tehnologie au susținut mai multe startup-uri nucleare, în căutarea unor noi surse de electricitate pentru centrele lor de date AI.
Momentul ales de Green este bun, dar nu surprinzător. El are un talent de a anticipa tendințele globale. Iar uraniul din ocean reprezintă o oportunitate uriașă, nu doar pentru SUA, ci pentru întreaga lume. Dacă Fluxnium va reuși să scadă costurile suficient de mult, ar putea deveni o sursă nelimitată de combustibil nuclear, eliminând dependența de țările cu risc geopolitic și reducând presiunea asupra mediului, deoarece extracția din apă nu lasă în urmă deșeuri toxice, spre deosebire de mineritul tradițional.
Desigur, rămân provocări. Scalarea tehnologiei de la demonstrație la producție comercială este un pas dificil. De asemenea, impactul asupra ecosistemelor marine trebuie studiat cu atenție. Dar potențialul este imens. Dacă Fluxnium reușește să livreze uraniu la prețuri competitive, ar putea schimba fundamental economia energiei nucleare. Iar cu sprijinul unor investitori precum Constellation Energy, care are un interes direct în asigurarea combustibilului, startup-ul are șanse reale să reușească.
Într-o lume în care tranziția energetică este o prioritate, iar energia nucleară este văzută din ce în ce mai mult ca o soluție curată și de bază, inovația Fluxnium vine ca o gură de aer proaspăt. Nu doar că ar putea rezolva problema aprovizionării cu uraniu, dar ar putea și democratiza accesul la această resursă, reducând dependența de marile puteri exportatoare. Rămâne de văzut dacă tehnologia va fi adoptată la scară largă, dar un lucru este cert: Fluxnium a găsit o modalitate de a valorifica 50.000 de ani de combustibil nuclear, iar asta merită atenția noastră.
De ce este important:
Această inovație ar putea rezolva una dintre cele mai mari probleme ale industriei nucleare: aprovizionarea cu uraniu la prețuri accesibile și fără riscuri geopolitice. Dacă Fluxnium va reuși să extragă uraniu din ocean la costuri competitive, ar putea asigura combustibil pentru zeci de mii de ani, sprijinind tranziția globală către energie curată și reducând dependența de țări precum Rusia sau Kazahstan. În plus, procesul este mai prietenos cu mediul decât mineritul tradițional, ceea ce îl face o soluție atractivă pentru un viitor sustenabil.
