„Luptătorii leșină de foame, beau apă de ploaie”, a scris pe rețelele sociale Anastasia Silchuk, soția unuia dintre soldați, pe 22 aprilie. „Nu erau ascultați la radio, sau poate nimeni nu voia să-i asculte. Soțul meu țipa și se ruga, spunând că nu există mâncare și apă.” Aceste mărturii nu sunt izolate. Oleksandr, un soldat care a servit recent pe front, a povestit pentru Al Jazeera cum a simțit efectele foametei extreme în timp ce lupta pentru țara sa. Ascuns într-un buncăr izolat, pe linia frontului din sud-estul Ucrainei, Oleksandr visa la o masă caldă. „Ce primești săptămâni întregi sunt batoane de ciocolată, fulgi de ovăz și o sticlă de apă pe zi”, a spus el, recuperându-se acum după o rană la picior, la Kiev.
Tehnologia militară a evoluat dramatic, iar dronele sinucigașe, ieftine și încărcate cu explozibil, au transformat câmpul de luptă într-un loc unde orice mișcare poate fi fatală. „Au trecut vremurile când puteai să ieși din buncăr să fumezi o țigară”, a declarat Ihor, comandantul unei unități de drone din estul Ucrainei. Acum, liniile frontului sunt fragmentate în insule izolate, iar aprovizionarea cu mâncare, muniție și medicamente a devenit o chestiune de viață și de moarte. Dronele mici, care planează non-stop deasupra zonei de ucidere, fac ca tranșeele interconectate sau vehiculele de aprovizionare să fie aproape inutile. Singurul vehicul care poate scăpa de o dronă sinucigașă este unul cu tracțiune integrală, care se strecoară în zigzag cu 120 km/h, dar puțini riscă să conducă pe teren accidentat, plin de cratere și mine.
Pentru a face față acestor provocări, ambele părți au început să folosească drone și căruțe robotizate pentru a livra provizii. Andriy Pronin, un pionier al războiului cu drone în Ucraina, susține că logistica pe front este gestionată în mare parte cu drone de cel puțin un an. „Toți prietenii mei de pe front primesc totul la timp, o dată pe zi, o dată la două zile, totul conform programului”, a spus el. Cu toate acestea, Nikolay Mitrokhin, cercetător la Universitatea Bremen din Germania, care monitorizează războiul, pune la îndoială amploarea acestor livrări. „Nu mai mult de 10% din întreaga armată ucraineană primește mâncare livrată cu drone”, a declarat el pentru Al Jazeera.
Situația nu este mai bună nici de partea rusă. Soldații ruși sunt adesea trimiși în misiuni cu risc ridicat, cu provizii minime. Mohammad, un muncitor migrator tadjik păcălit să „se ofere voluntar” pentru a lupta împotriva Ucrainei, a povestit cum a petrecut aproape o lună într-un sat abandonat din regiunea Luhansk, căutând macaroane crude și resturi de mâncare. „Mi-au dat o sticlă mică de apă, două-trei batoane de ciocolată foarte mici”, a spus el. Înainte de război, cântărea 76 kg; după săptămâni de detenție într-un centru ucrainean pentru prizonieri de război, încă mai avea doar 60 kg.
În octombrie 2025, serviciile de informații ucrainene au susținut că sute, poate mii de soldați ruși au fost abandonați pe insulele râului Nipru, între zonele controlate de Rusia și cele controlate de Ucraina, în sudul regiunii Herson, având „probleme serioase” cu aprovizionarea. Au existat chiar rapoarte neverificate despre cazuri de canibalism printre soldații ruși înfometați. La sfârșitul lunii aprilie, ziarul britanic The Times a citat o conversație interceptată între doi ofițeri ruși, în care se vorbea despre un soldat care și-a ucis un coleg, „i-a tăiat un picior” și era pe cale să-l mănânce, dar a fost împușcat de un alt soldat.
Această criză a aprovizionării nu este doar o problemă logistică, ci una care afectează moralul și capacitatea de luptă a trupelor. Soldații ucraineni, deși luptă pentru țara lor, se confruntă cu o epuizare fizică și psihică teribilă. Oleksandr, care acum se obișnuiește cu o rotulă ceramică, își amintește de vremurile când dronele erau o noutate pentru ruși. „Când zburau dronele grele Vampire, ei se uitau la ele deasupra capetelor până când își lăsau încărcătura. Și apoi unii cădeau, iar alții fugeau. Sau se târau.”
Pe de altă parte, Brigada a 3-a de Asalt a observat un soldat rus înfometat care se ascundea într-o pădure acoperită de zăpadă, în regiunea Harkov. După ce a asistat la moartea camarazilor săi, a făcut semne unei drone de recunoaștere ucrainene că vrea să se predea. A primit un baton de ciocolată cu instrucțiuni scrise pe el despre cum să ajungă la pozițiile ucrainene.
Ministerul Apărării ucrainean a ordonat o anchetă și a declarat pe 28 aprilie că aprovizionarea insuficientă cu alimente a brigăzii și a altor două unități militare din apropiere „nu trebuie să devină sistemică”. Cu toate acestea, realitatea de pe teren arată că, în ciuda eforturilor, foametea rămâne o armă tăcută, dar letală, în acest război.
De ce este important:
Această criză a aprovizionării cu alimente pe frontul din Ucraina nu este doar o problemă umanitară, ci și una strategică. Soldații înfometați nu pot lupta eficient, iar moralul scăzut poate duce la prăbușirea liniilor de apărare. În plus, dezvăluirile despre canibalism și abandonarea trupelor arată cât de departe a ajuns degradarea umană în acest conflict. Înțelegerea acestor aspecte este crucială pentru a evalua evoluția războiului și pentru a găsi soluții care să prevină noi tragedii. Fără o aprovizionare adecvată, ambele părți riscă să piardă nu doar bătălii, ci și orice urmă de umanitate.
