Raportul, realizat de UN Women, a chestionat 855 de organizații din 52 de țări vulnerabile, inclusiv Republica Democratică Congo, Haiti și Afganistan. Rezultatele sunt alarmante: 40% dintre aceste organizații riscă să se închidă temporar sau definitiv în următorul an din cauza lipsei de finanțare. Șaizeci la sută au declarat că ajung la mai puține femei și fete decât în ianuarie anul trecut, deși nevoile au crescut. Jumătate dintre organizații au fost nevoite să pună oameni pe liste de așteptare sau să refuze direct femeile și fetele care cereau ajutor. Aproape toate au raportat că femeile pe care le deservesc devin tot mai sărace, iar fetele abandonează școala.
„Organizațiile de femei care riscă să fie închise sunt în prima linie a celor mai grave crize umanitare din lume”, a declarat Sofia Calltorp, șefa acțiunii umanitare a UN Women, într-un comunicat. „Fiecare dolar retras din organizațiile de femei este un dolar retras de la supraviețuitoarele violenței sexuale legate de conflict, de la mamele strămutate, de la fetele forțate să părăsească școala și de la comunitățile care se luptă să supraviețuiască”, a adăugat ea.
Contextul este sumbru. Statele Unite, care au fost principalul donator global, au redus asistența externă cu peste 50% după ce președintele Donald Trump a reluat mandatul în ianuarie 2025 și a demontat USAID. Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), această scădere bruscă a avut un efect de domino. Alte națiuni bogate, confruntate cu propriile probleme economice și cu presiuni de a-și spori bugetele militare, au redus și ele donațiile. Rezultatul este o criză în lanț: serviciile esențiale pentru femei și fete – adăposturi sigure, asistență medicală, sprijin psihologic, educație – sunt tăiate exact când sunt cel mai necesare.
Violența sexuală legată de conflicte s-a dublat în ultimul an, dar 62% dintre organizații raportează că nu mai au spații sigure și au redus serviciile de combatere a violenței de gen. Femeile și fetele din zonele de război, cum ar fi estul Republicii Democrate Congo sau Afganistanul, sunt cele mai afectate. În aceste regiuni, ajutoarele nu sunt doar o chestiune de confort, ci de supraviețuire. Fără ele, mii de femei rămân fără acces la hrană, apă potabilă, îngrijire medicală de bază și protecție împotriva abuzurilor.
Raportul ONU subliniază un paradox dureros: în timp ce nevoile cresc vertiginos, solidaritatea globală scade. „Femeile și fetele plătesc prețul cel mai mare pentru deciziile luate în birourile de la Washington, Berlin, Paris sau Londra”, a declarat un expert în politici de gen, citat în raport. „Nu este doar o criză financiară, ci una morală. Lumea a ales să întoarcă spatele celor mai vulnerabile.”
Organizațiile de femei, care adesea funcționează cu resurse minime, sunt coloana vertebrală a răspunsului umanitar în comunitățile afectate de criză. Ele oferă nu doar ajutor imediat, ci și speranță pe termen lung. Închiderea lor nu înseamnă doar pierderea unor servicii, ci și dispariția unor rețele de sprijin care ajută femeile să se reconstruiască după traume. Fără aceste organizații, fetele sunt forțate să se căsătorească devreme, femeile cad în capcana exploatării, iar ciclul sărăciei și violenței se perpetuează.
Raportul UN Women este un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat. El arată că, în spatele cifrelor reci, se află povești umane sfâșietoare. Fiecare dolar tăiat înseamnă o mamă care nu mai poate hrăni copiii, o fată care nu mai merge la școală, o supraviețuitoare a violenței care rămâne fără adăpost. În timp ce liderii lumii se concentrează pe cheltuieli militare și priorități interne, milioane de femei și fete sunt lăsate în urmă.
