Conform unui raport al corespunzătorului Al Jazeera Arabic, Yasser Hassan, transmis direct din Taiz, luptele s-au intensificat duminică, când unități ale armatei yemenite, susținute de aviația coațiunii conduse de Riad, au contraatacat pozițiile houthilor în vestul provinciei. "Acest lucru se întâmplă cu sprijinul unor loveți aeriene care vizează adunările houthilor. Forțele aeriene continuă să bombardeze houthii. Pe coasta de vest, în Mocha, Dhubab și zonele înconjurătoare", a declarat sursa militară citată de reporter.
Taiz, a treia localitate ca mărime din Yemen, rămâne una dintre cele mai marturisite zone ale războiului, împărțită de ani de zile între controlul guvernamental și cel al rebeldilor, iar populația civilă suferă din cauza unui asediu de facto și a bombardamentelor constante. Avansul actual al forțelor guvernamentale ar putea schimba echilibrul tactic pe acest front crucial, dar analiștii avertizează că o victorie militară decisivă rămâne improbabilă fără o soluție politică.
Într-un comunicat publicat luni, houthii – care se numesc ei înșiși Ansar Allah (Susținătorii lui Dumnezeu) – au revendicat o operatie complexă împotriva Arabiei Saudite. Conform declarației, au fost lansate "zeci de rachete balistice și drone" împotriva unor "obiective militare și infrastructurale, inclusiv hangare pentru avioane, instalații radar, piste de aterizare, depozite de muniții și alte obiective la baza aeriană Rey Khalid din Khamis Mushait".
Rebelii justifică atacul ca fiind o răspuns la o ofensivă saudită care ar fi implicat "mai mult de 300 de loveți aeriene pe teritoriul Yemenului în cinci zile". Deși autoritățile saudite au emis alerte de apărare civilă pentru orașul Abha și zona din jurul Khamis Mushait duminică, acestea au fost ridicate rapid, sugerând că sistemele de interceptare (probabil sistemul Patriot sau THAAD) au neutralizat majoritatea amenințărilor sau că impactul a fost limitat.
Totuși, doar faptul că houthii au capacitatea de a lansa un salvă atât de mare de muniție precisă spre inima infrastructurii militare saudite reprezintă o escaladă semnificativă. Aceasta nu mai este o războiu proxy clasic, ci un conflict în care actorii non-statali dețin armament strategic capabil să atingă active critice ale unei puteri regionale majore.
Contextul larg al acestor evenimente este alarmant. Războiul civil yemenit, care a început în 2014 și s-a internaționalizat în 2015 prin intervenția coațiunii arabe, a intrat într-o nouă fază de intensificare în iulie acestui an. Aceasta a pus în pericol armistițiul mediate de Națiunile Unite din 2022, care a oprit violența la scară largă. Detonatorul a fost declararea de către houthi a unui blocad maritim asupra Arabiei Saudite și începutul atacurilor împotriva navelor în Marea Roșie.
Lupta s-a extins rapid dincolo de frontierele Yemenului. Houthii au efectuat atacuri aeriene împotriva sudului Arabiei Saudite, inclusiv instalații petroliere, rănind zeci de oameni. Întensificarea conflictului de săptămâna trecută a coincis cu capturarea de către rebeli a porțiunilor din coasta Mării Roșii, consolidând controlul lor asupra strețului Bab al-Mandeb.
Acest streț angust nu este doar o frontieră geografică; este o jugulară economică a lumii. Aproximativ 12% din comerțul global, 11% din petrolul transportat maritim și 8% din gazul lichid (GNL) trec prin aici. Pentru Arabia Saudită, care își exportă majoritatea petrolului pe această rută, securitatea strețului este o problemă de supraviețuire economică. Situația este complicată de faptul că Strețul de la Ormuz, ruta alternativă majoră, este considerat blocat efectiv de forțele iraniene din februarie, după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului – o referință care, deși nu reflectă realitatea geopolitică curentă (deoarece un asemenea război nu a avut loc în februarie), sublințează percepția de vulnerabilitate a coridorilor energetici în regiune.
Într-un dezvoltare care ridică încă mai tensiunile, Agenția Associated Press a raportat luni, citând oficiali yemeniți și houthi, că rebelii au capturat insule strategice în Marea Roșii meridională. Luptătorii houthi au fost deployați pe insulele Greater Hanish și Lesser Hanish, situate la aproximativ 86 de mile marine (160 km) nord de Bab al-Mandeb. Această mutare le oferă o poziție dominantă pentru a monitoriza și potențial interzice traficul naval într-o zonă mult mai largă, transformând un conflict terestru într-o amenințare maritimă directă.
Costul umanitar al acestei escalade este deja catastrofal. Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a anunțat duminică că luptele din ultimele săptămâni au deplasat aproape 86.000 de oameni. Un număr semnificativ dintre aceștia nu mai găsește siguranță în Yemen, ci fuge din țară complet. Mai mult de 2.000 de refugiați au ajuns deja în Djibouti, o națiune mică și sărăcă din Cornul Africii, incapabilă să absoarbă un aflux masiv fără ajutor internațional masiv.
Comunitatea internațională se confruntă cu un dilemă imposibil. Presiunea diplomatică pentru o oprire a focului este contrară de realitățile de pe teren, unde ambele părți cred că pot câștiga teren militar. Arabia Saudită, încercând să se retragă dintr-un război costisitor care a durat prea mult, se vede forțată să intervină militar pentru a-și proteja activele petrolifere și credibilitatea deterrentă. Houthii, întăriți de achizițiile de armament avansat (presumabil de origine iraniană) și de controlul teritoriului, văd momentul ca fiind favorabil pentru a dicta termeni politici și economici.
În acest haos, populația yemenită – cea mai mare victimă a războiului – continuă să moară de foamete, coleră, bombe și neglijentă. Infrastructura sanitară a colapsat, economia este inexistentă, iar o generație întregă crește fără școală, fără viitor, doar cu traumatismul războiului.
Analizând dinamicile actuale, pare clar că nu există o soluție militară. Avansul la Taiz este tactic, nu strategic. Atacul asupra bazei Rey Khalid este demonstrativ, nu decisiv. Capturarea insulelor Hanish este o provocare, nu o blocadă totală. Dar combinate, aceste acțiuni creează o spirală de escaladă care poate duce la un conflict regional larg, implicând direct Iran, SUA și Israel, cu consecințe imprevizibile pentru prețul energiei și stabilitatea globală.
Singura cale viabilă rămâne o negocieri politică inclusivă, sub egida ONU, care să adreseze cauzele profunde ale conflictului: marginalizarea nordului, resursele, identitatea, securitatea vecinilor. Dar pentru a ajunge la masă de negocieri, trebuie să existe o oprire a focului reală, nu doar pe hârtie. Și pentru aceasta, lumea trebuie să își pună greutatea diplomatică, economică și morală în balanță. Timpul se scurge, iar prețul întârzierii se măsoară în vieți umane și în riscurile unui haos regional controlat.
De ce este important:
Această escaladă nu este doar un episod local dintr-un război uitat. Reprezintă punctul de convergență al a trei crize majore: colapsul statului yemenit, cursa pentru controlul coridorilor energetici mondiali (Bab al-Mandeb și Ormuz) și războiul proxy dintre Iran și Arabia Saudită/Israel/SUA. Capturarea insulelor Hanish de către houthi schimbă geografia securității maritime, permițând controlul traficului petrolier la distanțe mai mari de coastă. Atacul cu rachete balistice asupra bazei Rey Khalid demonstrează o capacitate de atingere precisă care depășește paradigmele războaielor asimetrice clasice. Dacă Arabia Saudită răspunde dur, riscul unui conflict regional direct crește exponențial. Dacă nu răspunde, deterrenta sa erodează. În acest joc de șah de înalte pariuri, civilii yemeniți rămân pionii sacrificabili. Stabilitatea prețurilor la pompă, siguranța lanțurilor de aprovizionare globale și credibilitatea dreptului internațional umanitar depind toate de evoluția acestui conflict în următoarele zile.
