În ultimele săptămâni, rapoartele din teren au confirmat ce mulți observatori internaționali și organizații de drepturi omului au temut: forțele israeliene nu doar că au rămas prezențe în sudul Libanului după ce s-a anunțat un cessez-feu, ci au activ extins zona de control militar în profundul teritoriului libanez, creând o zonă militară de facto mai multe kilometri înăuntru de frontiera internațională recunoscută, în spatele unei linii denumite informally „Linia Galbă” („Yellow Line”). Această acțiune, depistată și documentată de corespondenta Al Jazeera Zeina Khodr, reprezintă o încălcare clară a dreptului internațional, o provocare față de stabilitatea regională și o amenințare directă pentru populația civilă libaneză, care se află în situație de vulnerabilitate extremă.
„Linia Galbă” nu este o linie oficială stabilită printr-un tratat sau o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU. Este, de fapt, o denumire informală utilizată de forțele israeliene și de unele surse militare pentru a marca o zonă de buffer pe care Israelul a declarat unilateral ca fiind „necesară pentru securitatea sa” după conflictele cu Hezbollah din anii 2000 și 2006. Totuși, această linie nu are nicio bază juridică în dreptul internațional. Frontieră oficială între Israel și Liban este definită de Linia de Armistițiu din 1949, cunoscută și ca Linia Blauă („Blue Line”), stabilită de ONU în 2000 după retragerea israelienă din sudul Libanului. Linia Blauă este recunoscută de comunitatea internațională ca fiind frontieră administrativă între cele două state, iar orice schimbare unilaterală a acesteia constituie o încălcare a Rezoluției 1701 a Consiliului de Securitate al ONU, care a încheiat războiul de la 2006 și a impus retragerea completă a forțelor israeliene din Liban, precum și dezarmarea Hezbollah în zona de sud a Litaniului.
Totuși, de la aplicarea cessez-feului din noiembrie 2023 – care a oprit ostilitățile directe între Israel și Hezbollah, dar nu a rezolvat problemele de fond – forțele israeliene au început să consolideze prezența militară în zonele din spatele Liniei Blauă, în special în districtele de Marjayoun, Bint Jbeil și Hasbaya. Aceste zone, deși sunt oficial parte a teritoriului libanez și sunt patrouillează de forțele ONU (UNIFIL), au devenit obiecte de patrulieri, incursiuni, demoleri și chiar de nivelizare a sătelor – un proces pe care Zeina Khodr l-a descris ca „sistemic și deliberat”.
În raportajele sale, Khodr a documentat cum casele, fermele, școalele și chiar bisericile din satele precum Aita al-Shaab, Alma al-Shaab, Kfar Kila și Maroun al-Ras au fost înfrântă cu buldozere și exploziuni controlate, lăsând atrás doar ruine și pământ arăt. Locuitorii, mulți dintre ei bătrâni sau familii cu copii mici, au fost forțați să plece sub amenințare, fără compensare, fără notificare oficială și fără posibilitatea de a se întoarce. Unele sate au fost reduse la pământ în mai puțin de 48 de ore, iar restul infrastructurii civile – inclusiv rețelele de apă, electrism și drumuri – au fost distruse sistematic.
Această acțiune nu este izolată. Este parte dintr-o strategie mai largă de „securizare preventivă” pe care Israelul o aplică din 2023, în contextul creșterii tensiunilor cu Hezbollah și în urma atacului din 7 octombrie 2023 de către Hamas în Israel. Israelul arguează că trebuie să crée o zonă de buffer pentru a preveni atacurile cu rachete și infiltrările, iar Hezbollah, deși a suferit pierderi semnificative în conflictul cu Israel, maiține o prezență militară semnificativă în sudul Libanului și continuă să fie un actor politic și militar de mare relevație.
Totuși, experții în drept internațional și analistii de securitate subliniază că o zonă de buffer unilaterală, creată prin demoleri și ocupare militară fără consensul statului suveran (Liban) și fără mandat ONU, nu are nicio legitimitate. „Israel nu poate declara unilateral o zonă militară în teritoriul altui stat și apoi să o justifice cu argumente de securitate”, a declarat dr. Lina Khatib, directoare a Centrului pentru Studiul Orientului Mijlociu la Chatham House. „Aceasta nu este securitate – este anexare de facto. Și fiecare metru pătrat de teren libanez nivelizat este o violare a suveranității Libanului și a principiilor de neingerence în afaceri interne.”
Consecințele umanitare sunt devastatoare. Mai mult de 15.000 de persoane au fost deplasate din sudul Libanului din nouă începând cu noiembrie 2023, conform estimărilor UNHCR și ale ONG-urilor locale. Mulți au găsit refugiu în Beirut sau în zona de Bekaa, trăind în condiții precaire, fără acces la servicii de bază. Școli sunt închise, sănătatea publică este colapsată, și economia locală – bazată pe agricultură și turism – a fost distrusă complet.
De asemenea, acțiunile israeliene au intensificat tensiunile cu UNIFIL, misiunea de păcere a ONU în Liban. Soldații de pace au raportat incursiuni israeliene în zona de operare a lor, blocaje de patrulii și chiar amenințări directe. În martie 2024, UNIFIL a emis un comunicat rar de condamnare, declarând că „acțiunile care afectează libertatea de mișcare a personalului nostru și care distrug proprietățile civile în zona de operare sunt inacceptable și pot constitui violări ale dreptului umanitar internațional”.
În contexte internaționale, reacția a fost mixtă. Statele Unite au continuat să susțină dreptul Israelului la autodemonare, dar au evitat să condamne explicit acțiunile din sudul Libanului, preferând să apeleze la „restraint” și la „dialog”. Uniunea Europeană a exprimat „griji serioase” și a cerut o investigare independență, iar statele arabe și Organizatia Cooperării Islamice au condemnat acțiunile ca „ocupare ilegală și pulire etnică de facto”.
În Liban, reacția a fost de indignare unânime. Președintele Joseph Aoun, prim-ministrul Najib Mikati și chiar forțele armate libaneze au condemnat ocuparea israelienă și au cerut intervenția ONU pentru a forța retragerea. Totuși, Libanul, într-o stată de colaps economic și politic, cu o guvernare fragmentată și o forță militară subfinanțată, nu are capacitatea de a impune o retragere prin forță.
Această situație pune în pericol nu doar stabilitatea Libanului, ci și echilibrul regional. Orice escaladă nouă între Israel și Hezbollah – de exemplu, printr-un atac de răspuns al celui de-al doilea sau printr-o incursiune israelienă mai profundă – ar putea declanșa un conflict larg cu implicații globale, datează implicațiile strategice ale Libanului în contextul rivalității Iran-Israel și a prezenței forțelor statunitense în regiune.
De ce este important:
Această situație nu este doar o problemă de frontieră sau un incident militar local. Este un test pentru credibilitatea ordinei internaționale. Dacă un stat membru al ONU poate ocupa unilateral teritoriul unui alt stat, distruge casele și fermele civili, deplacează populații și face tot acest lucru sub pretextul de securitate – fără a fi responsabilizat – atunci principiul de suveranitate statală, unul dintre pilonii sistemului post-Al Doilea Război Mondial, devine fără sens. Libanul nu este doar un teren de luptă în conflictul Israel-Hezbollah; este un stat suveran cu un popule care are dreptul să trăiască în pace, în siguranță și cu dignitate. Nivelizarea satelor din spatele Liniei Galbene nu este o măsură de securitate – este un act de agresie care trebuie condamnat, investigat și inversat. Fără aceasta, nu poate exista nici o pace durabilă în Orientul Mijlociu.
Forțele israeliene nivelizează satele libaneze din spatele „Liniei Galbene”: o zona militară ilegală în inimă Libanului de sud
