În 2021, Eakin a ajuns la Anduril, startup-ul de apărare fondat de Palmer Luckey. Acolo a înțeles ceva ce majoritatea specialiștilor din industrie păreau să ignore: în timp ce alte verticale de producție fuseseră complet transformate de startup-uri precum SendCutSend sau Protolabs, lumea materialelor compozite rămăsese aproape neatinsă de această revoluție. Comenzile durau săptămâni, prețurile erau opace, iar procesul implica o armată de oameni care se uitau cu lupe la fiecare piesă.
„Pur și simplu mi-a venit ideea că toate celelalte segmente de manufacturing se îmbunătățesc, iar noi ne chinuim să găsim pe cineva care să ne facă piesele compozite. De ce nu încearcă nimeni să repare asta?”, povestește Eakin, cu un amestec de frustrare și uimire care încă i se simte în voce.
Răspunsul, bineînțeles, îl știa deja. Materialele compozite sunt, prin natura lor, mai complicate. „Sunt mult mai mulți ochi și degete implicate în proces”, spune el, explicând de ce inovația a stagnat. Pe de o parte, companiile mari din domeniu au fuzionat între ele și au devenit mult prea confortabile cu fluxurile lor de venituri sigure ca să mai riște ceva nou. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vrut să inoveze, le lipsea exact talentul tehnic de care aveau nevoie: oameni care să construiască software-ul care ar putea face toată treaba.
Exact aici intervine viziunea lui Eakin. Layup Parts, compania pe care a fondat-o în urmă cu doi ani, își propune să facă ceea ce Amazon a făcut pentru comerțul online: să transforme comanda unei piese personalizate din fibră de carbon sau fibră de sticlă într-o experiență la fel de simplă ca și cum ai cumpăra o carte. „Dacă avem materiale standardizate și o înțelegere solidă a proprietăților lor, putem construi un software care reduce dramatic numărul de click-uri necesare unui inginer pentru a comanda o piesă. Până la zero click-uri, unde sistemul doar primește datele clientului și scoate direct forma finală”, explică Eakin, cu un zâmbet care sugerează că ideea sună aproape prea frumos ca să fie adevărată. Dar tocmai asta e ideea.
Înainte să iasă în fața investitorilor, Eakin a făcut un lucru pe care puțini fondatori îndrăznesc să-l facă: și-a exersat pitch-ul direct pe oamenii care îl puteau distruge cel mai ușor. Palmer Luckey, Brian Schimpf (CEO Anduril) și Matt Grimm l-au lăsat să-și prezinte ideea în repetate rânduri. Fiecare i-a oferit ceva diferit. Grimm l-a ajutat să înțeleagă cum gândesc fondatorii de venture capital, Schimpf l-a forțat să-și clarifice strategia, iar Luckey, care e un povestitor înnăscut, l-a învățat cum să-și structureze narațiunea. Un mic boot camp de fundraising, cu cei mai duri posibili antrenori.
A funcționat. Acum doi ani, Layup Parts a strâns o rundă seed de 9 milioane de dolari. Marți, compania a anunțat o rundă Series A de 42 de milioane de dolari, condusă de Marlinspike, un fond de investiții specializat pe tehnologie dual-use (civilă și militară). La rundă au participat investitori noi precum Cerberus Ventures și Pinegrove Venture Partners, alături de susținători existenți precum Founders Fund și LUX Capital. Pentru un startup din Huntington Beach, California, cu doar vreo 60 de angajați, e o sumă serioasă. Ce-i drept, banii din seed s-au dus aproape în totalitate pe echipamente și infrastructură. De data asta, Eakin vrea altceva: oameni. Și o facilitate mai mare, pe care speră s-o anunțe în cursul acestui an.
Cine sunt clienții Layup Parts? Surprinzător de diverși. De la echipe de motorsport care au nevoie rapid de piese noi, la studiouri de design care construiesc mașini-concept pentru saloanele auto, până la producători de palete de pickleball, sportul acela care a explodat în America în ultimii ani. Cele mai mari linii de business rămân, firesc, apărarea și industria aerospațială. Eakin lucrează atât cu startup-uri inovatoare, cât și cu giganții tradiționali din industria de apărare. Și dacă te uiți la masa de capital, pista e clară. Marlinspike e deja investitor în Anduril și în mai multe companii de producție din zona de apărare. Cerberus Ventures, fondat în 2023 de Chris Darby (fost șef al In-Q-Tel, brațul de venture al CIA), e un alt semn că lumea intelligence-ului american a înțeles rapid potențialul.
În paralel cu toate astea, Eakin nu uită de unde vine. Spune că multe dintre lecțiile învățate la Boring Company, deși nu țineau direct de compozite, s-au dovedit la fel de utile ca orele din motorsport. „Era mult engineering de la first principles, foarte similar cu ce făceam în curse. Elon are o urgență teribilă în tot ce face, așa că, deși era ceva complet diferit, deadline-urile nebune și ideea de a dezvolta lucruri cât de repede posibil îmi erau foarte familiare.”
Cert e că povestea Layup Parts e abia la început. Eakin și echipa lui au reușit, în anumite cazuri, să taie timpul dintre primirea datelor de la client și livrarea piesei fizice de la săptămâni bune la doar câteva ore. Pentru o industrie în care termenele lungi și incertitudinea sunt reguli nescrise, e o realizare care vorbește de la sine.
De ce este important:
Layup Parts atacă unul dintre cele mai vechi și mai încete sectoare din industria manufacturieră modernă. Materialele compozite stau la baza unor industrii critice: de la avioane comerciale, la drone militare, mașini de curse sau echipamente sportive de înaltă performanță. Dacă reușești să digitalizezi complet procesul de comandă și producție al acestor piese, reduci timpul de dezvoltare pentru produse noi, scazi costurile și, în cele din urmă, accelerezi inovația în industrii care s-au mișcat mult prea lent. Într-un context geopolitic în care apărarea, energia și transportul se află în plină transformare, o companie care promite să facă din materialele compozite un produs la fel de ușor de comandat ca un articol de pe Amazon nu e doar o curiozitate tehnologică. E, potențial, o piesă esențială din infrastructura industrială a următorului deceniu.
