„Vom vedea aceste izbucniri, apoi vom vedea dezescaladare și întoarcere la masă. Cred că aceasta este noua normalitate”, a declarat Sullivan. El a subliniat că, deși retorica este dură și atacurile continuă, niciuna dintre părți nu are un interes real în reluarea unui război total. Iranul, a explicat el, are nevoie de ridicarea sancțiunilor și de acces la zeci de miliarde de dolari din activele înghețate, în timp ce Statele Unite vor să evite „să reia un război care nu pare să aibă sfârșit”.
Contextul actual este marcat de o escaladare care a început cu atacuri asupra unor nave comerciale în Strâmtoarea Hormuz, urmate de represalii americane asupra unor ținte iraniene din Golf. Administrația Biden a acuzat Teheranul că a atacat o navă de marfă americană, iar Iranul a răspuns cu lovituri asupra unor baze americane din regiune. În ciuda acestor confruntări, un oficial american de rang înalt, care a vorbit sub protecția anonimatului, a declarat pentru NPR că „nimic nu a fost anulat” și că negocierile pentru un acord mai larg sunt programate să reia în zilele următoare. Potrivit Associated Press, Pakistanul, un mediator cheie, a anunțat că discuțiile vor continua marți.
Sullivan a analizat și modul în care acordul privind Strâmtoarea Hormuz a schimbat balanța de putere în favoarea Iranului. „Iranul a câștigat pârghii semnificative prin controlul asupra acestei rute strategice”, a spus el. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, este un punct nevralgic pentru economia globală. Orice amenințare la adresa liberei navigații în această zonă are consecințe imediate asupra prețurilor energiei și asupra stabilității financiare internaționale. Sullivan a avertizat că statele din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ar putea fi tentate să își negocieze propriile acorduri cu Teheranul, lăsând Statele Unite cu o influență diminuată în regiune.
„Dacă statele din Golf încep să facă afaceri direct cu Iranul, fără implicarea Washingtonului, atunci întreaga arhitectură de securitate a regiunii se schimbă”, a explicat fostul consilier. El a adăugat că această tendință este deja vizibilă, iar Statele Unite trebuie să își recalibreze strategia pentru a rămâne relevante.
În ciuda aparențelor, Sullivan rămâne precaut optimist. „Ambele părți au nevoie de o soluție diplomatică. Iranul nu își poate permite un război pe termen lung, iar Statele Unite nu au nici resursele, nici voința politică pentru o nouă campanie militară majoră în Orientul Mijlociu”, a spus el. Cu toate acestea, el a recunoscut că „noua normalitate” este fragilă și că orice incident minor poate declanșa o spirală a violenței.
Analiștii sunt împărțiți în privința acestei evaluări. Unii consideră că Sullivan subestimează riscul unei escaladări necontrolate, mai ales în contextul în care Iranul a accelerat programul nuclear și a redus cooperarea cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică. Alții cred că, deși ciclul atacuri-negocieri este obositor, el reprezintă singura modalitate de a menține deschis un canal de comunicare.
Pe de altă parte, criticii administrației Biden susțin că politica de „conținere prin diplomație” a eșuat, deoarece Iranul a continuat să își extindă influența în Irak, Siria, Liban și Yemen. „Nu poți negocia cu cineva care îți atacă navele și aliații”, a declarat un fost oficial al Departamentului de Stat, sub protecția anonimatului.
În ciuda acestor critici, Sullivan rămâne ferm: „Diplomația nu este un semn de slăbiciune, ci de forță. A renunța la masa negocierilor ar însemna să lăsăm câmp liber extremiștilor din ambele tabere.”
Interviul integral poate fi ascultat apăsând pe butonul albastru de mai sus. Versiunea digitală a fost redactată de Majd Al-Waheidi.
De ce este important:
Această analiză oferă o perspectivă rară din interiorul cercului decizional american asupra dinamicii complexe dintre SUA și Iran. Înțelegerea „noii normalități” – un ciclu de atacuri și negocieri – este esențială pentru a anticipa evoluțiile viitoare din Orientul Mijlociu, o regiune care influențează prețurile energiei, securitatea globală și stabilitatea economică. De asemenea, subliniază riscul ca statele din Golf să își urmeze propriile interese, ceea ce ar putea eroda influența americană și ar putea reconfigura alianțele regionale. Pentru publicul larg, această analiză clarifică de ce un conflict aparent localizat are reverberații globale și de ce diplomația, oricât de imperfectă, rămâne singura alternativă la un război devastator.
