Premierul spaniol în funcție, Pedro Sánchez, a condamnat imediat remarca, catalogând-o drept „xenofobă”. „Există oameni care încă măsoară apartenența după nume, locul nașterii sau culoarea pielii. Alții o măsoară după rădăcinile noastre într-o țară și după voința noastră de a contribui la ea”, a scris Sánchez pe platforma X. „Spania aparține celor care o iubesc și lucrează pentru ea. Nu celor care o fac de rușine cu declarații xenofobe.”
Ministrul francez de Interne, Laurent Nunez, a declarat pentru postul BFMTV că afirmația este „absolut inacceptabilă”. Liderul Partidului Comunist Francez, Fabien Roussel, a comparat remarca lui Rajoy cu declarațiile extrem de criticate ale senatoarei paraguayene Celeste Amarilla. Aceasta spusese, după eliminarea Paraguayului de către Franța în optimi, că starul Kylian Mbappé este „un camerunez colonizat care se preface a fi francez”. „Nu se pot abține să nu arunce acest rasism dezgustător”, a spus Roussel.
Ministrul francez pentru combaterea discriminării, Aurore Bergé, a denunțat și ea „repetatele izbucniri rasiste”. „Este timpul să se oprească și ca sportul să redevină sport: un loc în care ești judecat după talentul tău și nu după alte criterii”, a afirmat ea. Naima Moutchou, ministrul francez pentru teritoriile de peste mări, a considerat comentariile drept o dovadă a „urii sistematice și răspândite față de Franța și de ceea ce reprezintă națiunea”. „De fiecare dată când Les Bleus câștigă, aceleași obsesii și insulte rasiste reapar”, a spus ea.
Liderul Partidului Socialist Francez, Olivier Faure, a subliniat pe X că Franța „nu are culoare a pielii sau religie”. „Toți jucătorii echipei Franței sunt francezi. Dintre cei 26 de jucători, 23 s-au născut în Franța. Cei trei care s-au născut în străinătate sunt, de asemenea, francezi.” Philippe Diallo, președintele Federației Franceze de Fotbal, a postat că remarcile lui Rajoy poartă o „conotație intolerabilă de rasism”.
Contextul acestei controverse este unul sensibil, mai ales înaintea unui meci de o asemenea importanță. Spania și Franța se întâlnesc într-o semifinală de Cupă Mondială, iar tensiunile sunt deja mari. Declarația lui Rajoy, însă, a adus în prim-plan o dezbatere mai veche despre identitatea națională și diversitatea în fotbal. Echipa Franței, cunoscută pentru componența sa multietnică, a fost adesea subiectul unor remarci similare, mai ales după victoriile sale. De la „La Marseillaise” fluierată de unii suporteri până la acuzațiile că jucătorii nu sunt „suficient de francezi”, aceste atacuri nu sunt noi.
Rajoy, care a fost premier al Spaniei între 2011 și 2018, a scris în articolul său că „Franța nu are jucători francezi”, o afirmație care a fost interpretată ca o referire la originile diverse ale jucătorilor francezi. Mulți dintre aceștia provin din foste colonii franceze din Africa, cum ar fi Kylian Mbappé (originar din Camerun și Algeria), Ousmane Dembélé (originar din Mali) sau Eduardo Camavinga (originar din Angola). Deși toți sunt cetățeni francezi, născuți în mare parte pe teritoriul Franței, remarca lui Rajoy sugerează că nu ar fi „cu adevărat” francezi.
Criticii spun că astfel de declarații alimentează o narațiune periculoasă, care împarte cetățenii în „adevărați” și „falși” pe baza originii etnice. În Franța, unde dezbaterea despre identitatea națională este deosebit de aprinsă, aceste remarci sunt considerate o ofensă la adresa valorilor republicane. Franța se mândrește cu un model de integrare bazat pe cetățenie și nu pe etnie, iar echipa națională este adesea văzută ca un simbol al acestui model.
Reacțiile oficiale au fost rapide și ferme. Pe lângă cei deja menționați, și ministrul francez al Sportului, Amélie Oudéa-Castéra, a condamnat declarația, spunând că „nu există loc pentru rasism în sport”. De asemenea, ambasadorul Franței în Spania a fost convocat pentru a discuta despre acest incident, iar Ministerul de Externe spaniol a emis o declarație prin care se dezice de opiniile lui Rajoy.
În Spania, reacțiile au fost mixte. În timp ce partidele de stânga și centru au condamnat ferm remarca, unele voci de dreapta au încercat să o minimizeze, spunând că Rajoy a fost „interpretat greșit”. Cu toate acestea, presa spaniolă a relatat pe larg scandalul, iar multe ziare au titrat cu „Rajoy, acuzat de xenofobie”.
Este important de menționat că Rajoy nu este singurul politician care a făcut astfel de remarci. În trecut, și alți lideri europeni au fost criticați pentru comentarii similare despre echipele naționale de fotbal. De exemplu, în 2018, după ce Franța a câștigat Cupa Mondială, un senator italian a spus că echipa Franței este formată din „africani”. Aceste incidente arată că fotbalul, deși un sport global, rămâne un teren fertil pentru dezbateri despre identitate, rasă și naționalitate.
Pe de altă parte, există și voci care susțin că Rajoy a fost luat în context greșit. Unii comentatori conservatori spanioli au spus că el a vrut să sublinieze că Franța are o echipă diversă, nu că jucătorii nu sunt francezi. Cu toate acestea, formularea aleasă a fost una nefericită, iar în contextul actual al creșterii discursurilor de ură în Europa, este greu de crezut că a fost doar o „glumă” sau o „exagerare”.
Meciul dintre Spania și Franța este așteptat cu mare interes, iar această controversă adaugă o tensiune suplimentară. Jucătorii ambelor echipe au fost întrebați despre subiect în conferințele de presă, dar majoritatea au evitat să comenteze direct, concentrându-se pe meci. Totuși, căpitanul Franței, Kylian Mbappé, a declarat că „suntem mândri să reprezentăm Franța, indiferent de unde venim”.
În concluzie, remarca lui Mariano Rajoy a deschis o cutie a Pandorei în ceea ce privește dezbaterea despre identitatea națională în fotbal. Deși unii îl consideră un simplu comentariu neinspirat, alții îl văd ca pe un simptom al unui fenomen mai larg: rasismul și xenofobia care încă persistă în societățile europene. Cu toate acestea, reacțiile rapide și ferme ale oficialilor francezi și spanioli arată că astfel de declarații nu mai sunt tolerate. Rămâne de văzut dacă acest incident va avea un impact asupra meciului sau dacă va fi uitat rapid după fluierul final.
De ce este important:
Această controversă evidențiază tensiunile persistente legate de identitatea națională, rasism și xenofobie în Europa, chiar și în contexte aparent apolitice precum sportul. Declarația unui fost premier al unei țări membre UE arată că astfel de prejudecăți nu sunt doar apanajul extremiștilor, ci pot apărea și la nivel înalt. Reacțiile oficiale, de la premierul spaniol la miniștrii francezi, demonstrează că există o conștientizare tot mai mare a necesității de a combate discursul de ură. În plus, acest caz reamintește că fotbalul, deși uneori considerat un refugiu de la politică, rămâne o oglindă a societății, iar diversitatea echipelor naționale reflectă realitățile complexe ale migrației și integrării. Pentru cititori, este o lecție despre cum cuvintele pot avea consecințe reale și despre importanța de a promova un discurs incluziv, mai ales în perioade de tensiune sportivă sau politică.
