Thaci, care a demisionat din funcția de președinte acum aproape șase ani pentru a răspunde acuzațiilor, a fost condamnat pentru patru capete de acuzare de crime de război: crimă, tortură, tratamente crude și detenție arbitrară. Judecătorul președinte Charles Smith a subliniat că Thaci a participat activ și a încurajat crimele, inclusiv prin promovarea unor persoane implicate în aceste fapte, și a demonstrat o „abilitate nemiloasă de a elimina obstacolele politice” din calea conducerii sale și a altor comandanți.
Contextul istoric este esențial pentru a înțelege amploarea acestui verdict. Războiul din Kosovo, care a avut loc între 1998 și 1999, a fost o luptă sângeroasă pentru independență față de Serbia. Aproximativ 13.000 de oameni, majoritatea albanezi etnici, și-au pierdut viața, iar aproape un milion de kosovari au fost alungați din casele lor. Campania de bombardamente NATO, care a durat 78 de zile, a pus capăt conflictului, dar a lăsat în urmă răni adânci și acuzații reciproce de crime.
Thaci, cunoscut sub porecla „Șarpele” pentru abilitatea sa de a scăpa de forțele sârbe, a fost lider al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK) înainte de a intra în politică. El a fost considerat un erou național, iar verdictul de acum a fost primit cu neîncredere și durere de către mulți kosovari. În Pristina, mii de oameni au urmărit în direct ședința de judecată pe un ecran uriaș, iar la aflarea sentinței, unii au izbucnit în lacrimi, alții au strigat „UCK” – acronimul albanez pentru Armata de Eliberare din Kosovo. Mai târziu, protestatari mascați au aruncat cu pietre în zidul complexului Misiunii UE pentru Statul de Drept din Kosovo (EULEX), spărgând mai multe geamuri.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Ministrul de Externe al Kosovo, Glauk Konjufca, a condamnat verdictul ca fiind „o judecată teribilă pentru Kosovo, pentru poporul nostru și pentru războiul nostru de eliberare”. La Haga, sute de susținători au așteptat în fața tribunalului, iar unii au intrat în conflict scurt cu poliția olandeză, care a reținut două persoane.
În Serbia, președintele Aleksandar Vucic a declarat că „nu avem niciun motiv să ne bucurăm”, exprimându-și îngrijorarea că verdictul nu va rezista în urma apelurilor. Vucic a criticat faptul că alte presupuse crime împotriva civililor sârbi nu au fost luate în considerare, acuzând o părtinire anti-sârbă. „Nicio responsabilitate nu a fost stabilită pentru cele mai grave crime”, a spus el. „Sârbii sunt întotdeauna criminali, iar alții sunt eliberatori și eroi.”
Thaci a fost judecat alături de alți trei foști lideri UCK: Kadri Veseli, Rexhep Selimi și Jakup Krasniqi, toți considerați eroi naționali în Kosovo. Cei patru au pledat nevinovați la toate acuzațiile. Instanța i-a achitat pe șase capete de acuzare de crime împotriva umanității, deoarece procurorii nu au reușit să dovedească faptul că acestea au fost comise ca parte a unui atac generalizat și sistematic asupra civililor. Cu toate acestea, au fost găsiți vinovați de crime de război: detenția arbitrară a 385 de persoane, tratamente crude aplicate la 49 de persoane, tortura a 303 deținuți și uciderea a 96 de persoane.
Veseli a fost condamnat la 18 ani de închisoare, Selimi la 13 ani, iar Krasniqi la 25 de ani. Avocatul lui Veseli, Rodney Dixon, a descris verdictul ca fiind „o zi proastă pentru Kosovo, o zi proastă pentru statul de drept și pentru dreptul internațional” și a anunțat că va depune un apel robust pentru a demonstra nevinovăția clientului său.
În timpul procesului, care s-a încheiat în februarie, Thaci le-a spus judecătorilor: „De-a lungul vieții mele, am stat alături de poporul Kosovo, apărând libertatea, viața și demnitatea. Am fost întotdeauna ghidat de idealurile occidentale ale democrației, egalității și justiției.” Dar instanța a stabilit că Thaci și co-inculpații săi au vizat oponenți politici și civili percepuți ca fiind colaboratori sau trădători în timpul petrecut în UCK. Judecătorul Smith a subliniat că „în realitate, nu există nicio indicație că victimele din acest caz au fost spioni sau colaboratori”. Simpla deținere a unor „prieteni sârbi sau locuri de muncă în companii sârbe era suficientă pentru a-i trata ca pe colaboratori” ai inamicului.
Procurorul specializat Kimberly West a salutat verdictul, declarând că „anumite persoane au exploatat circumstanțele de război pentru a comite crime grave, iar meritul Kosovo este că aceste persoane sunt acum trase la răspundere”. Esther Major, director regional adjunct pentru Europa la Amnesty International, a subliniat că aceste condamnări „arată că oficialii de rang înalt nu sunt deasupra legii”.
Thaci, care a revenit din exilul politic din Elveția pentru a se alătura luptei pentru independență, a urcat la putere după război, dar a demisionat din funcția de președinte pentru a se apăra în fața instanței de la Haga. Acum, fostul lider, care a fost invitat la discuțiile de pace din 1999 în Franța și văzut ca un potențial ghid al Kosovo către independență, va petrece următorii 25 de ani în spatele gratiilor, dacă verdictul va fi confirmat în apel.
Kosovo și-a declarat independența față de Serbia în 2008, o mișcare pe care Belgradul refuză să o recunoască. Relațiile dintre cele două țări rămân tensionate, în ciuda anilor de negocieri mediate de UE și susținute de Statele Unite. Acest verdict ar putea avea implicații profunde asupra procesului de reconciliere și asupra modului în care este privită istoria recentă a Balcanilor.
De ce este important:
Această condamnare marchează un moment crucial în justiția internațională și în istoria Balcanilor. Ea demonstrează că nimeni, indiferent de statutul său de erou național sau de fost președinte, nu este deasupra legii. Verdictul ar putea influența procesul de reconciliere dintre Kosovo și Serbia, dar și modul în care sunt evaluate crimele de război comise în timpul conflictelor din fosta Iugoslavie. De asemenea, subliniază tensiunile persistente dintre percepțiile naționale și realitățile juridice, iar reacțiile puternice din ambele tabere arată cât de sensibile rămân aceste subiecte. Este un semnal că justiția internațională încearcă să aducă lumină asupra unor capitole întunecate, chiar și atunci când acestea implică lideri care au fost cândva aplaudați de comunitatea internațională.
