„Am ales, deocamdată, să ascultăm aceste victime”, a spus Beccuau, subliniind că anchetatorii au depus eforturi considerabile pentru a organiza întâlniri, mai ales că „un anumit număr dintre ele se află în străinătate”. Procurorul a explicat că echipele de anchetă încearcă să se sincronizeze cu disponibilitatea victimelor de a veni la Paris, ceea ce sugerează o rețea internațională complexă, care depășește granițele Franței.
Contextul acestor noi mărturii este ancheta deschisă de Franța pentru trafic de persoane, după ce Departamentul de Justiție al Statelor Unite a publicat o serie de documente din dosarul Epstein. Magistrații francezi încearcă acum să stabilească dacă au fost comise infracțiuni pe teritoriul Franței sau dacă există cetățeni francezi care au facilitat crimele lui Epstein. „Am scos din nou computerele domnului Epstein, înregistrările telefonice, agendele lui”, a declarat Beccuau, adăugând că echipa sa va face „cereri de asistență internațională”.
Epstein a murit în închisoarea americană în august 2019, în timp ce era acuzat de trafic de minore în scopuri sexuale. La o lună după moartea sa, anchetatorii francezi au percheziționat apartamentul său de lux din Paris. De atunci, ancheta s-a extins, iar numele unor figuri cheie din industria modei și modelingului au început să apară. Printre acestea se numără fostul șef al agenției de modele europene, Gerald Marie, și regretatul agent de modele Jean-Luc Brunel. Brunel a fost arestat în 2020, acuzat că a abuzat sexual minore și că a furnizat victime pentru Epstein. A fost găsit mort în închisoare în 2022, în circumstanțe care au stârnit controverse.
Mai mult, două foste modele au declarat pentru AFP că un recrutor pe nume Daniel Siad le-a „pregătit” (grooming) cu scopul de a le livra lui Epstein – într-un caz în anii 2000, iar în celălalt, lui Marie, în anii 1990. Aceste mărturii arată un tipar bine stabilit de recrutare și exploatare, care a funcționat ani de zile sub nasul autorităților.
Procurorul Beccuau a subliniat că, deși unele victime erau deja cunoscute din anchetele anterioare – inclusiv cele care au depus mărturie în cazurile Marie și Brunel – noile descoperiri sunt „victime pe care nu le cunoșteam deloc”. Aceasta indică faptul că rețeaua lui Epstein a fost mult mai extinsă decât se credea inițial, iar Franța joacă acum un rol crucial în dezvăluirea întregii dimensiuni a acestui scandal global.
Ancheta franceză nu se limitează doar la ascultarea victimelor. Procurorii analizează posibile infracțiuni comise în Franța sau care implică făptași francezi care au facilitat crimele lui Epstein. „Am scos din nou computerele domnului Epstein, înregistrările telefonice, agendele lui”, a repetat Beccuau, sugerând că există un volum imens de date care trebuie examinate. Ea a adăugat că echipa sa va face „cereri de asistență internațională”, ceea ce înseamnă că Franța colaborează strâns cu alte țări, inclusiv cu Statele Unite, pentru a aduce la lumină toate faptele.
Impactul acestor dezvăluiri este imens. Pe de o parte, ele oferă speranță victimelor care au tăcut ani de zile, arătând că justiția poate acționa chiar și după moartea principalului vinovat. Pe de altă parte, ele pun presiune pe autoritățile franceze să investigheze mai profund legăturile dintre Epstein și elitele locale – fie că este vorba de agenți de modele, oameni de afaceri sau chiar politicieni.
În plus, cazul Epstein a devenit un simbol al eșecurilor sistemice în protejarea minorilor și în combaterea traficului de persoane. Faptul că noi victime continuă să apară la aproape cinci ani de la moartea lui Epstein arată cât de adânc înrădăcinată a fost această rețea și cât de mult mai este de făcut pentru a aduce dreptate.
De ce este important:
Această anchetă nu este doar despre Jeffrey Epstein – este despre un sistem global de exploatare care a funcționat timp de decenii, profitând de vulnerabilitatea tinerelor și de complicitatea unor figuri puternice. Fiecare nouă victimă care vorbește sparge un alt zid al tăcerii și oferă anchetatorilor piese noi pentru a reconstrui puzzle-ul. Pentru Franța, acest caz reprezintă un test al capacității sistemului judiciar de a face față unor infracțiuni transnaționale complexe și de a proteja victimele, indiferent de statutul sau naționalitatea lor. În același timp, el reamintește că lupta împotriva traficului de persoane nu se încheie odată cu moartea unui infractor – ea necesită vigilență constantă, cooperare internațională și, mai ales, curajul victimelor de a vorbi.
