Alegerile parlamentare din Armenia, programate pentru 20 iunie, sunt considerate un moment definitoriu pentru viitorul țării. Premierul Nikol Pashinyan, aflat la putere din 2018 după Revoluția de Catifea, încearcă să consolideze relațiile cu Occidentul, în timp ce tensiunile cu Rusia, aliatul tradițional, sunt în creștere. În acest context, narațiunea dominantă în campania electorală este una a fricii, susține Maria Titizian.
„Frica este principala narațiune în aceste alegeri”, spune Titizian. „Pe de o parte, guvernul Pashinyan încearcă să sperie alegătorii cu perspectiva unei reveniri la vechiul regim corupt și autoritar, reprezentat de fostul președinte Robert Kocharyan. Pe de altă parte, opoziția, condusă de Kocharyan, folosește frica de pierdere a suveranității și de izolare internațională, acuzând guvernul că a slăbit legăturile cu Rusia și că a pus în pericol securitatea națională.”
Alegerile au loc la mai puțin de un an după războiul din Nagorno-Karabah, care s-a încheiat cu o înfrângere dureroasă pentru Armenia. Conflictul a dus la pierderea controlului asupra unor teritorii cheie și la o criză umanitară majoră. Pashinyan a fost criticat pentru gestionarea războiului, iar opoziția l-a acuzat de trădare. Cu toate acestea, premierul a reușit să mențină sprijinul unei părți a populației, promițând reforme și o apropiere de Occident.
„Rusia joacă un rol complex în aceste alegeri”, explică Titizian. „Deși Moscova este un aliat tradițional al Armeniei, relațiile s-au deteriorat sub Pashinyan, care a criticat deschis Rusia pentru lipsa de sprijin în timpul războiului. În același timp, Rusia încearcă să-și mențină influența în regiune, iar unele voci sugerează că Moscova ar putea sprijini opoziția pentru a readuce Armenia în sfera sa de influență.”
Un alt aspect important al alegerilor este implicarea diasporei armene, care are un cuvânt greu de spus în politica țării. Mulți armeni din străinătate sunt împărțiți între sprijinul pentru Pashinyan, văzut ca un reformator, și temerile că acesta ar putea duce țara într-o direcție periculoasă.
„Alegerile din Armenia nu sunt doar despre viitorul țării, ci și despre echilibrul de putere în Caucazul de Sud”, subliniază Titizian. „O victorie a lui Pashinyan ar putea accelera integrarea europeană a Armeniei, dar ar putea și tensiona și mai mult relațiile cu Rusia. În schimb, o victorie a opoziției ar putea readuce țara sub influența Moscovei, dar ar putea și alimenta nemulțumirile interne.”
Pe lângă frică, campania electorală este marcată de dezinformare și atacuri personale. Rețelele sociale sunt pline de știri false și teorii ale conspirației, iar ambele tabere sunt acuzate de manipulare a opiniei publice. „În acest climat, alegătorii sunt confuzi și speriați”, spune Titizian. „Mulți nu știu cui să creadă și se tem că, indiferent de rezultat, țara va avea de suferit.”
Alegerile din Armenia sunt urmărite cu atenție de comunitatea internațională. Statele Unite și Uniunea Europeană au salutat eforturile lui Pashinyan de a consolida democrația și de a lupta împotriva corupției, dar au avertizat că orice încălcare a procesului electoral ar putea avea consecințe grave. Rusia, la rândul său, a adoptat o atitudine mai rezervată, dar a subliniat importanța menținerii stabilității în regiune.
În concluzie, alegerile parlamentare din Armenia sunt un test major pentru democrația țării și pentru viitorul său geopolitic. Frica, dezinformarea și tensiunile externe fac din acest scrutin unul dintre cele mai importante din istoria recentă a Armeniei. Rămâne de văzut dacă alegătorii vor alege calea reformelor și a apropierii de Occident sau se vor întoarce la vechile alianțe și la un leadership mai autoritar.
De ce este important:
Alegerile din Armenia nu sunt doar un eveniment intern, ci au implicații majore pentru întreaga regiune a Caucazului de Sud. Rezultatul lor va influența relațiile cu Rusia, Uniunea Europeană și Statele Unite, precum și echilibrul de putere într-o zonă marcată de conflicte și tensiuni geopolitice. În plus, modul în care se desfășoară aceste alegeri va fi un indicator al sănătății democrației armene și al capacității țării de a face față provocărilor interne și externe.
