Tratatul, semnat marți la Bruxelles de comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic, ministrul britanic pentru Europa, Stephen Doughty, ministrul de externe spaniol, Jose Manuel Albares, și ministrul-șef al Gibraltarului, Fabian Picardo, aduce „certitudine economică și comercială pentru oamenii și afacerile din Gibraltar, protejează suveranitatea britanică și asigură operarea autonomă a facilităților militare britanice”.
Contextul istoric și geopolitic al acestui teritoriu este complex. Gibraltar, o enclavă strategică la extremitatea sudică a Peninsulei Iberice, a intrat sub control britanic prin Tratatul de la Utrecht din 1713, care a pus capăt Războiului de Succesiune Spaniolă. De atunci, Marea Britanie a menținut suveranitatea asupra acestui teritoriu de doar 6,8 kilometri pătrați, cu o populație de aproximativ 38.000 de locuitori. Poziționat la doar 15 kilometri de Maroc, la confluența Oceanului Atlantic cu Marea Mediterană, Gibraltarul rămâne un punct strategic militar și comercial.
Noul acord permite rezidenților din Gibraltar să intre în Spania folosind carduri de rezidență, fără a mai fi nevoiți să-și ștampileze pașapoartele. În schimb, cetățenii spanioli vor putea intra în Gibraltar cu un simplu act de identitate guvernamental. Efectul practic este includerea Gibraltarului în spațiul Schengen, zona de liberă circulație care cuprinde 29 de țări și permite deplasarea fără vize.
La aeroportul și portul Gibraltarului, controalele de intrare și ieșire vor fi efectuate atât de oficiali britanici, cât și spanioli, într-un aranjament similar cu cel de la gările Eurostar din Londra și Paris, unde agenți britanici și francezi verifică pașapoartele. Călătorii care sosesc în Gibraltar din afara spațiului Schengen, inclusiv din Regatul Unit, vor trebui să se supună Sistemului de Intrare/Ieșire al UE, introdus în Europa în aprilie, care înlocuiește ștampilele cu date biometrice – fotografii și amprente digitale.
Până acum, fiecare persoană trecea prin două controale separate: unul al agenților de frontieră gibraltarezi și altul al oficialilor spanioli la intrarea sau ieșirea din Schengen. Acest sistem genera cozi interminabile, afectând grav lucrătorii care făceau zilnic naveta. Guvernul britanic a salutat acordul, afirmând că aduce „fluiditate pentru persoane și mărfuri la granița Gibraltar-Spania, sprijinind creșterea economică și locurile de muncă din regiune”.
În referendumul din 2016, în care alegătorii britanici au aprobat ieșirea din UE, 96% dintre alegătorii din Gibraltar – cunoscut popular ca „Stânca” – au votat pentru rămânerea în blocul comunitar. Când Marea Britanie a părăsit efectiv UE în 2020, relația dintre Gibraltar și Uniune a rămas nerezolvată. Negocierile anterioare pentru un acord care să asigure fluxul continuu de persoane și mărfuri avansaseră cu greu. Deși Acordul de Comerț și Cooperare, intrat în vigoare în 2021, acoperea relațiile dintre bloc și Regatul Unit, s-a decis ca Gibraltarul să fie tratat separat, din cauza situației sale unice: nu face parte nici din uniunea vamală a UE, nici din spațiul Schengen.
După mai bine de trei ani și jumătate de negocieri, în 2025, UE și Marea Britanie au anunțat un acord pe aceste probleme. Gibraltarul se află acum într-o poziție unică: a obținut privilegii UE fără a fi membru al Uniunii. Rămâne sub suveranitate britanică, iar tratatul vizează exclusiv cooperarea post-Brexit cu UE și gestionarea frontierei, datorită graniței terestre deschise cu Spania. Niciun alt teritoriu britanic de peste mări – dintre cele 14 răspândite în Caraibe și Antarctica – nu are un acord similar, tocmai din cauza lipsei unei frontiere terestre comune cu UE. Unele teritorii, precum Bermuda sau Insulele Falkland, au propriile aranjamente internaționale, inclusiv sisteme fiscale și de imigrare separate.
De ce este important:
Acest acord reprezintă un precedent major în relațiile post-Brexit dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană. Pe lângă beneficiile practice pentru cei 15.000 de navetiști zilnici, el demonstrează că se pot găsi soluții pragmatice chiar și în cele mai sensibile dosare teritoriale. Gibraltarul devine un fel de „laborator” al cooperării transfrontaliere, îmbinând suveranitatea britanică cu libertățile spațiului Schengen. Pentru cetățenii români, acest model ar putea fi relevant în contextul dezbaterilor privind aderarea la Schengen și gestionarea frontierelor externe ale UE. De asemenea, eliminarea controalelor fizice reduce timpii de așteptare și stimulează economia locală, ceea ce ar putea inspira și alte regiuni cu granițe sensibile. Pe termen lung, acordul ar putea influența modul în care sunt tratate alte teritorii disputate sau cu statut special, oferind un exemplu de compromis care respectă atât suveranitatea națională, cât și integrarea europeană.
