Sednaya, cunoscută drept „abatorul” Siriei, a fost principala închisoare a regimului Assad, un loc unde mii de deținuți politici, activiști, jurnaliști și simpli cetățeni au fost torturați, uciși sau au dispărut fără urmă. Construită inițial în anii ’80, închisoarea a devenit un simbol al represiunii brutale a regimului, iar numele ei este rostit cu groază de orice sirian care a trăit sub dictatura familiei Assad.
Guterres a fost însoțit de o delegație restrânsă și a parcurs coridoarele întunecate și celulele înghesuite, unde condițiile inumane erau la ordinea zilei. „Am văzut cu ochii mei urmele suferinței umane. Acest loc este o mărturie a celor mai întunecate momente ale umanității”, a declarat Guterres, vizibil emoționat, într-o conferință de presă susținută la Damasc.
Vizita vine într-un context extrem de tensionat. Războiul civil sirian, care a început în 2011, s-a soldat cu peste jumătate de milion de morți, milioane de refugiați și o criză umanitară fără precedent. Regimul Assad, sprijinit de Rusia și Iran, a recâștigat controlul asupra majorității teritoriului, dar țara rămâne divizată, iar economia este în ruină. Sancțiunile internaționale și izolarea diplomatică au agravat situația populației civile.
Sednaya nu este doar o închisoare, ci un simbol al impunității. Organizațiile pentru drepturile omului au documentat mii de cazuri de tortură, execuții sumare și dispariții forțate. Supraviețuitorii au povestit despre camere de tortură echipate cu instrumente medievale, despre foametea sistematică și despre „celulele morții” unde deținuții erau lăsați să moară încet. Un raport al Amnesty International din 2017 descria Sednaya drept „o mașinărie de ucis”.
Guterres a cerut din nou acces umanitar necondiționat și eliberarea tuturor deținuților politici. „Nu putem uita. Nu putem ierta. Dar putem construi o pace bazată pe adevăr și justiție”, a spus el. Cu toate acestea, criticii subliniază că ONU a fost adesea acuzată de inacțiune sau de a fi prea conciliantă cu regimul Assad, iar această vizită ar putea fi interpretată ca o legitimare a unui regim care a comis crime de război.
Vizita lui Guterres a fost coordonată cu autoritățile siriene, ceea ce a stârnit controverse. Unii activiști consideră că orice dialog cu Assad este o trădare a victimelor. „Nu avem nevoie de tururi ghidate ale închisorilor noastre. Avem nevoie de acțiune, de sancțiuni și de un tribunal internațional”, a declarat un supraviețuitor al închisorii, care a cerut anonimatul.
Pe de altă parte, susținătorii vizitei spun că prezența lui Guterres la Sednaya este un act de recunoaștere a suferinței și o presiune morală asupra regimului. „Este important ca liderii lumii să vadă cu ochii lor monstruozitățile. Nu poți nega ceea ce ai văzut”, a comentat un diplomat european.
În timpul vizitei, Guterres a depus o coroană de flori la un memorial improvizat pentru victime, iar apoi a stat câteva minute în tăcere. A fost un moment rar de introspecție într-o carieră diplomatică marcată de crize globale.
Siria rămâne o rană deschisă a comunității internaționale. Războiul a atras puteri regionale și globale, a generat cea mai mare criză a refugiaților de la al Doilea Război Mondial și a demonstrat limitele dreptului internațional. Închisoarea Sednaya este doar unul dintre multele locuri unde umanitatea a eșuat.
Guterres a promis că ONU va continua să documenteze crimele și să sprijine eforturile de reconciliere. „Nu vom înceta să căutăm adevărul și să cerem dreptate”, a încheiat el.
De ce este important:
Vizita lui Antonio Guterres la închisoarea Sednaya nu este doar un gest simbolic, ci o reamintire a responsabilității comunității internaționale de a nu uita crimele comise în Siria. Într-o lume în care atenția globală este fragmentată de multiple crize, această vizită readuce în prim-plan necesitatea justiției pentru victime și a presiunii asupra regimurilor autoritare. De asemenea, subliniază rolul ONU ca observator și mediator, dar și limitele sale atunci când interesele geopolitice prevalează asupra drepturilor omului. Pentru supraviețuitori și familiile celor dispăruți, fiecare astfel de moment contează – este o dovadă că lumea încă își amintește.
