Hărțile ultimelor lovituri americane asupra Iranului: o escaladare periculoasă în Orientul Mijlociu

În ultima săptămână, Statele Unite au lansat sute de atacuri aeriene asupra Iranului, ucigând cel puțin 35 de persoane și rănind peste 300, conform oficialilor iranieni din domeniul sănătății. Aceste lovituri, care au vizat instalații militare de-a lungul coastei de sud a Iranului și în apropierea Strâmtorii Hormuz, au fost justificate de Washington drept măsuri necesare pentru a contracara amenințările regionale, în ciuda unui acord de încetare a focului fragil. În replică, Iranul a atacat baze militare americane din regiune, inclusiv în Bahrain, Kuweit și Iordania, provocând rănirea personalului militar kuweitian și escaladând tensiunile la un nivel care amintește de un război total.

Secretarul General al Consiliului de Cooperare al Golfului, Jasem al-Budaiwi, a condamnat atacurile „perfide” ale Iranului, acuzând Teheranul că ignoră normele internaționale și că riscă să arunce regiunea în „haos și instabilitate”. Qatar și Emiratele Arabe Unite au interceptat, de asemenea, rachete și drone în zilele recente. Potrivit datelor de la Armed Conflict Location and Event Data (ACLED), loviturile americane au vizat în mai și iunie porturi și baze navale precum Bandar Abbas, Bandar-e Lengeh, Kong, Insula Qeshm și baza navală Shahid Raahbar.

Insulele din sudul Iranului, dintre care peste 30 se află de-a lungul Strâmtorii Hormuz, formează un arc defensiv strategic. Acestea oferă Iranului poziții avansate pentru a monitoriza traficul maritim și a lansa rachete, drone sau forțe navale. De asemenea, ele protejează infrastructura cheie de petrol și gaze de-a lungul unuia dintre cele mai aglomerate coridoare energetice din lume. Mehdi Yazdi, un analist de apărare din Teheran, subliniază că „singura pârghie de descurajare a Iranului este Strâmtoarea Hormuz. Dacă Iranul ar abandona această strâmtoare din cauza negocierilor sau a altor motive, nu numai că ar pierde o pârghie de presiune, dar și negocierile și alte probleme i-ar scăpa din mâini.”

Înainte de războiul declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, aproximativ 100 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Hormuz, dintre care jumătate erau tancuri petroliere care transportau 20 de milioane de barili de țiței – aproximativ o cincime din consumul global de petrol. După acordul preliminar SUA-Iran din 17 iunie, strâmtoarea s-a redeschis, dar traficul a rămas mult sub normal. Conform datelor PortWatch, doar 603 nave au tranzitat strâmtoarea în primele 25 de zile după redeschidere (18 iunie – 12 iulie), o medie de 24 de nave pe zi, mult sub media antebelică. Atacurile asupra navelor din 6-7 iunie au redus și mai mult numărul de vase. Acum, odată cu blocada navală americană asupra porturilor iraniene, strâmtoarea riscă să ajungă din nou într-un impas.

Un alt punct de sufocare strategic este Bab al-Mandeb, care leagă Marea Roșie și Canalul Suez de Oceanul Indian. Iranul a sugerat că, în cazul unei escaladări majore, ar putea închide această cale maritimă prin intermediul houthiștilor din Yemen, transformând-o într-o a doua pârghie de presiune, alături de Strâmtoarea Hormuz. Dacă ambele puncte ar fi blocate, un sfert din energia mondială și o parte uriașă din exporturile Asiei către Europa ar fi întrerupte.

De ce este important:

Această escaladare nu este doar un conflict regional, ci are potențialul de a destabiliza întreaga economie globală. Strâmtoarea Hormuz și Bab al-Mandeb sunt artere vitale pentru transportul de petrol și bunuri. Orice blocaj prelungit ar putea duce la creșteri explozive ale prețurilor la energie, la perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și la o criză umanitară în statele din Golf. În plus, implicarea directă a Iranului în atacuri asupra bazelor americane din state aliate riscă să transforme un conflict limitat într-un război deschis, cu consecințe imprevizibile pentru securitatea globală.