Problema este că acești hipopotami nu sunt doar o atracție turistică. Biologul Nataly Castelblanco-Martinez explică faptul că animalele depun cantități mari de deșeuri în lacuri și albiile râurilor, ceea ce duce la schimbări drastice în chimia apei. „Inclusiv modificări ale pH-ului și scăderea oxigenului. Toate plantele care au nevoie de oxigen în apă vor muri din această cauză”, spune ea. Cu mai puține plante subacvatice, lanțul trofic local are de suferit. „Hipopotamii au un impact transversal asupra ecosistemului”, adaugă biologul. În aprilie, guvernul columbian a anunțat un plan de control al populației de hipopotami, care include sacrificarea a până la 80 de animale în acest an. Măsura a stârnit controverse, mai ales în rândul localnicilor care au început să considere hipopotamii parte a comunității.
„Sunt parte din comunitatea noastră acum”, spune Tania Galindo, proprietară de afaceri. „Nu există alt loc în afara Africii cu hipopotami sălbatici.” Unii localnici organizează safariuri cu hipopotami, alții vând brelocuri, tricouri și alte suveniruri cu aceste mamifere semi-acvatice. „Populația lor ar trebui controlată”, recunoaște Galindo, „dar într-un mod pașnic, care să respecte viața lor și aprecierea pe care o avem pentru ei.”
Inițial, Columbia a încercat să limiteze populația prin sterilizare – mai întâi prin intervenții chirurgicale, apoi prin injecții contraceptive. Dar Castelblanco-Martinez spune că procedurile sunt costisitoare și riscante, ceea ce face sterilizarea la scară largă dificilă. Ea consideră că sacrificarea este cea mai eficientă soluție. În acest context, a apărut o ofertă neașteptată: miliardarul indian Anant Ambani a propus relocarea a 80 de hipopotami în rezervația sa Vantara din Gujarat, India. „Ar fi o operațiune majoră, cu siguranță”, spune Sergio Estrada, profesor de biologie la Universitatea Rosario din Bogota. El este sceptic în privința propunerii miliardarului.
„În funcție de locul unde se află, atunci când îi ademenesc și îi prind, ar trebui să îi transporte cu camioane uriașe până la aeroportul Rio Negro, lângă Medellin. Asta înseamnă aproximativ 150 de kilometri. Nu este deloc o sarcină ușoară”, explică Estrada. Apoi, hipopotamii ar trebui urcați în avioane spre India – un zbor lung care necesită o escală. „Imaginați-vă ce ar trebui să faceți pentru a menține aceste animale în siguranță și relaxate în timpul călătoriei”, adaugă el. Există, de asemenea, întrebări legate de modul în care aceste animale sălbatice s-ar adapta în rezervația lui Ambani. „Nu văd aceste animale trăind și hoinărind liber în această zonă, în această locație din India”, spune Estrada.
Ministerul Mediului din Columbia avertizează că, dacă nu se iau măsuri drastice, populația de hipopotami s-ar putea dubla în următorii cinci ani. Acest lucru ar putea atrage mai mulți iubitori de hipopotami în Doradal, dar lasă autoritățile columbiene cu alegeri dificile privind gestionarea unei populații în creștere și imprevizibile. Pe de o parte, există presiunea ecologică și nevoia de a proteja ecosistemele locale. Pe de altă parte, există atașamentul emoțional al comunității față de aceste animale și potențialul turistic pe care îl reprezintă.
Oferta lui Ambani aduce o nouă dimensiune dezbaterii. Dacă va fi acceptată, ar putea fi prima relocare la scară largă a hipopotamilor din America de Sud în Asia. Însă, pe lângă provocările logistice, există și întrebări etice: este corect să mutăm o specie invazivă dintr-un ecosistem în altul, riscând să creăm o nouă problemă ecologică în India? Rezervația Vantara este un sanctuar privat, dar nu se știe dacă poate susține o populație atât de mare de hipopotami pe termen lung. În plus, costurile implicate sunt uriașe – de la capturare și transport până la îngrijirea veterinară și monitorizare.
În timp ce Columbia se confruntă cu această dilemă, hipopotamii continuă să se înmulțească. Pentru localnici, ei rămân o parte din peisaj și din identitatea locului. „Nu putem să îi ucidem doar pentru că sunt o problemă”, spune un pescar din Doradal. „Am învățat să trăim cu ei.” Poate că soluția nu este nici sacrificarea în masă, nici relocarea în masă, ci un plan echilibrat care să combine controlul populației cu conservarea valorii turistice și culturale. Până atunci, hipopotamii lui Escobar continuă să fie o moștenire controversată a unui trecut întunecat.
De ce este important:
Această poveste ilustrează complexitatea gestionării speciilor invazive într-o lume globalizată. Hipopotamii din Columbia nu sunt doar o curiozitate turistică, ci o amenințare reală pentru ecosistemele locale. Oferta miliardarului indian deschide un precedent periculos: relocarea animalelor dintr-o țară în alta poate părea o soluție umanitară, dar riscă să transfere problema în altă parte. În același timp, dezbaterea dintre sacrificare și conservare reflectă tensiunile dintre nevoile ecologice și atașamentul emoțional al comunităților. Este un caz de studiu pentru modul în care societățile gestionează moștenirea unor figuri controversate și impactul pe termen lung al deciziilor lor.
