Bogost, cunoscut pentru articolul său viral din The Atlantic despre declinul mașinilor cu schimbător manual, extinde această idee într-o critică amplă a ceea ce el numește „dematerializare”. De la mașini la uși, de la băi la smoothie-uri, viața noastră de zi cu zi a devenit din ce în ce mai abstractă, mai puțin conectată la textura lumii reale.
„Practic, este ideea că ne-am deconectat de lumea senzorială, iar motivul este ceea ce am putea numi tehnologii ale confortului”, mi-a spus Bogost într-un interviu, deși s-a grăbit să adauge că tehnologia nu este singurul factor. „Tot felul de factori – nu doar tehnologia, și cu siguranță nu doar tehnologia de tip Silicon Valley – au îndepărtat oamenii de lumea pe care o locuiesc, au dezbrăcat textura vieții de zi cu zi.”
Spre deosebire de alte cărți care critică industria tech, precum „How to do Nothing” a lui Jenny Odell sau „Enshittification” a lui Cory Doctorow, Bogost spune că s-a „plictisit puțin de critica constantă” și se concentrează acum mai mult pe găsirea „satisfacției” în experiențele senzoriale cotidiene. „Este mult să ceri oamenilor obișnuiți să spună: «Ei bine, trebuie doar să rezolvăm inegalitatea de avere sau capitalismul, și apoi vom putea să ne întoarcem să ne trăim viețile pe deplin»”, a explicat el. „Oamenii obișnuiți nu trebuie să aștepte asta.”
În interviul care urmează (editat pentru lungime și claritate), am discutat despre compromisul dintre confort și experiență, despre cum poate Silicon Valley să facă mai bine și despre „reclamarea hipsteră a nostalgiei”.
Ai scris acel articol minunat despre schimbătorul manual. Cum te-a condus la aceste idei mai mari despre „lucrurile mărunte”? Cum ți-ai dat seama că există o carte aici?
Am făcut povestea cu schimbătorul manual în 2022. La un nivel înalt, era vorba despre: oamenii au deplâns declinul schimbătorului manual de ani și ani, dar vehiculele electrice l-au făcut real, pentru că nu au transmisii. Presupunând că vehiculele electrice vor fi adoptate universal, ceea ce cred că este cazul, atunci acesta este cu adevărat sfârșitul. Scrii o poveste și te gândești: „Ei bine, a fost distractiv, e un lucru drăguț, îl voi pune pe internet.” Acela a fost uriaș. Răspunsul a fost enorm. Și am fost foarte interesat de ce. Este doar pentru că oamenii își iubesc mașinile cu schimbător manual? Nu cred.
Mi-am luat un an să mă gândesc la asta, intermitent, și mi-am dat seama că, de fapt, am lucrat la asta mai mult decât credeam. M-am întors și m-am uitat la scrierile mele despre prăjitoarele de pâine, despre smoothie-uri sau slush-uri, la catalogul meu de interese și la lucrurile pe care le-am făcut. Pur și simplu găsesc viața obișnuită foarte, foarte atrăgătoare și nu am înțeles niciodată de ce. Este ceva în neregulă cu mine? Sunt doar un ciudat?
A fost o realizare, prin schimbătorul manual, că viața obișnuită nu este doar interesantă, ci profund, profund semnificativă, și am subestimat-o. Ceva precum schimbătorul manual, care este încărcat cu sens simbolic și real pentru oameni, deschide o fereastră și simți adierea, și îți spui: „O, da, adierea.”
Să vorbim despre conceptul de dematerializare, pentru că cartea este structurată în jurul lui. Prima jumătate descrie, diagnostichează, iar apoi a doua jumătate vorbește despre soluții, antidoturi. Vrei să explici ce este dematerializarea?
Practic, este ideea că ne-am deconectat de lumea senzorială. Și motivul pentru care s-a întâmplat asta este ceea ce ai putea numi tehnologii ale confortului. Dar nu doar tehnologia – și cu siguranță nu doar tehnologia de tip Silicon Valley – ci o mulțime de factori au îndepărtat oamenii de lumea pe care o locuiesc. Au dezbrăcat textura vieții de zi cu zi.
Gândește-te la o ușă. O ușă modernă, cu senzor, se deschide singură când te apropii. Nu mai simți greutatea lemnului, nu mai auzi scârțâitul balamalelor, nu mai simți răcoarea mânerului metalic. Totul devine abstract, un gest fără substanță. La fel și cu mașinile: schimbătorul manual te obliga să fii atent, să simți mașina, să coordonezi mișcările. Acum, totul este automat, iar tu ești doar un pasager.
Bogost nu este împotriva progresului, dar atrage atenția asupra costurilor ascunse ale confortului. „Când eliminăm frecarea din viață, eliminăm și oportunitatea de a fi prezenți”, spune el. „Confortul ne fură atenția, ne face să uităm de corpul nostru, de mediul înconjurător.”
Care este compromisul dintre confort și experiență?
Este un compromis real. Nu spun că ar trebui să renunțăm la toate tehnologiile moderne. Dar trebuie să fim conștienți de ceea ce pierdem. De exemplu, o mașină electrică este mai eficientă, mai curată, dar pierzi acea conexiune tactilă cu vehiculul. Poți să o compensezi? Poate, dacă ești atent la alte lucruri – la sunetul motorului, la senzația de accelerație. Dar nu este același lucru.
Cum poate Silicon Valley să facă mai bine?
Silicon Valley ar putea începe prin a proiecta tehnologii care nu elimină complet frecarea, ci o transformă într-o experiență plăcută. De exemplu, în loc să faci o ușă care se deschide singură, ai putea face o ușă care se deschide ușor, dar care îți oferă totuși senzația de a o împinge. Sau un ceas inteligent care nu doar îți arată ora, ci și vibrează într-un mod plăcut când îl atingi.
Și „reclamarea hipsteră a nostalgiei”?
Da, există un fenomen interesant: oamenii redescoperă lucruri vechi, cum ar fi discurile de vinil sau mașinile cu schimbător manual, nu doar din nostalgie, ci dintr-o dorință de autenticitate. Dar atenție: nu este vorba doar de a imita trecutul, ci de a găsi modalități de a aduce textura înapoi în viața noastră, chiar și în forme noi.
Ce le-ai spune celor care cred că această carte este doar un alt gaj de dezvoltare personală?
Nu este o carte de tip self-help în sensul clasic. Nu îți promit fericirea în 10 pași. Este mai degrabă o invitație la reflecție. Vreau ca oamenii să se oprească și să se întrebe: „Ce pierd când folosesc această tehnologie? Ce câștig?” Și apoi să facă alegeri conștiente.
Concluzie
În era vitezei și a eficienței, Ian Bogost ne reamintește că viața nu este doar despre a ajunge la destinație, ci și despre călătorie. „Lucrurile mărunte” – o ușă care scârțâie, un schimbător manual, o ceașcă de cafea făcută cu grijă – sunt ancorele noastre în realitate. Ele ne oferă o gratificare pe care niciun ecran nu o poate înlocui.
De ce este important:
Această carte și ideile lui Bogost sunt cruciale într-o societate din ce în ce mai digitalizată, unde riscăm să pierdem contactul cu lumea fizică și cu noi înșine. În loc să așteptăm soluții globale, putem începe cu gesturi mici, conștiente, care ne readuc în prezent. „The Small Stuff” ne oferă un cadru pentru a regândi relația cu tehnologia și a redescoperi bucuria lucrurilor simple.
