Ache Kodo, o femeie din Bitkine, știe prea bine ce înseamnă să te îmbolnăvești într-o comunitate fără medici. „Înainte, să vezi un doctor însemna să economisesc bani pentru drum. Trebuia să plătesc transportul, consultația și toate celelalte cheltuieli pentru a ajunge într-un oraș mai mare. Acum pot face totul la timp, cu costuri mult mai mici, de acolo de unde sunt. Mi-a îmbunătățit și situația economică”, mărturisește Ache, cu o ușurare vizibilă în glas.
Problema nu este doar lipsa medicilor, ci și distanța dintre aceștia și comunitățile care au nevoie de ei. În Ciadul rural, spitalele și specialiștii sunt concentrați în orașele mari, lăsând satele întregi fără acces la servicii medicale de bază. Pentru Mahamat Abakar, fondatorul Telemedan, această realitate a fost punctul de plecare. În 2021, a lansat o inițiativă de telemedicină menită să aducă consultațiile mai aproape de comunitățile unde electricitatea, internetul și infrastructura medicală sunt aproape inexistente.
„În loc să cerem oamenilor să călătorească sute de kilometri pentru a găsi un doctor, am vrut să folosesc tehnologia pentru a aduce doctorul mai aproape de ei”, explică Abakar. Și a făcut-o cu ajutorul soarelui. Chioșcurile Telemedan funcționează pe panouri solare și baterii, astfel încât nu depind de o rețea electrică instabilă. Un operator local înregistrează pacientul și face măsurători de bază folosind echipamente precum tensiometre, glucometre, termometre, pulsoximetre și electrocardiografe. Doctorul se conectează de la distanță, apare pe un ecran, iar operatorul îl asistă în timpul examinării.
Sistemul este gândit pentru locuri unde internetul este o loterie. Informațiile pacienților pot fi stocate local și sincronizate când conexiunea revine. Mai mult, un serviciu USSD permite celor fără acces la internet să-și facă programări și să obțină informații medicale. În funcție de locație, chioșcurile se pot conecta prin rețele mobile sau prin satelit. „Vrem să demonstrăm că lipsa electricității sau a internetului nu trebuie să însemne lipsa asistenței medicale”, subliniază Abakar.
Costurile sunt o altă barieră uriașă. Abakar spune că unele călătorii pentru tratament pot costa 200 de dolari sau mai mult, dacă aduni transportul, cazarea, logistica și consultațiile. Pentru familiile sărace, asta înseamnă o alegere cruntă: să-și trateze boala sau să-și hrănească copiii. „Un pacient nu ar trebui să fie nevoit să aleagă între a căuta îngrijire medicală și a-și hrăni familia”, spune el, cu o fermitate care trădează ani de frustrare acumulată.
Telemedan a pornit ca un proiect pilot, dar a crescut rapid. Cu sprijinul Ministerului Sănătății Publice și Prevenirii din Ciad și al altor parteneri instituționali, inițiativa are acum 37 de chioșcuri în 11 provincii și a ajuns la aproximativ 143.000 de oameni. Recent, au început să folosească inteligența artificială pentru a depista retinopatia diabetică, o complicație a diabetului care poate afecta vederea. Tehnologia este menită să asiste profesioniștii din sănătate, nu să-i înlocuiască.
Desigur, un chioșc nu poate face minuni. Nu poate oferi tratament de urgență și nu poate efectua orice examinare. Pacienții care au nevoie de îngrijire specializată, analize de laborator, medicamente sau spitalizare trebuie totuși să ajungă la nivelul următor al sistemului de sănătate. Dar pentru mulți, acest prim pas este acum posibil fără să-și vândă pământul sau să-și lase familia în grija vecinilor.
Youssouf Silay, asistent al coordonatorului Programului Național de Sănătate Digitală din Ciad, confirmă că autoritățile văd în digitalizare o soluție pentru extinderea accesului la îngrijire. Planul Național de Dezvoltare a Sănătății 2022-2030 identifică sănătatea digitală ca o prioritate. Ciadul a înființat Programul Național de Telemedicină în 2021 și a lansat Programul Național de Sănătate Digitală în 2023. Ministerul Sănătății lucrează și la un cadru legal și de reglementare pentru serviciile de sănătate digitală. „Obiectivul este să promovăm soluții inovatoare care pot îmbunătăți accesul la asistență medicală, în special în zonele cu infrastructură medicală și energetică limitată. Soluții precum chioșcurile solare de telemedicină pot contribui la acest efort, aducând serviciile medicale mai aproape de populațiile defavorizate”, explică Youssouf.
Dar provocările rămân uriașe. Echipamentele trebuie să funcționeze, conexiunea trebuie să fie disponibilă, operatorii locali trebuie instruiți, iar medicii trebuie să fie acolo când pacienții sună. Și mai e problema celor care au nevoie de îngrijire dincolo de ce poate oferi un chioșc. Fiecare unitate costă aproximativ 10.000 de dolari. Telemedan vinde chioșcurile către guverne, programe de sănătate publică și organizații partenere, care apoi le operează. Astfel, pacienții nu plătesc pentru infrastructură.
Abakar are un vis mare: să ajungă la un milion de oameni din comunitățile rurale din Africa subsahariană. „Vrem ca Telemedan să devină un strat sustenabil al infrastructurii de sănătate, nu doar o colecție de proiecte tehnologice”, spune el. Un chioșc solar nu poate înlocui un spital. Nu poate înlocui un doctor în orice situație. Dar poate face diferența dintre viață și moarte pentru cineva care altfel ar rămâne nevăzut, neauzit și netratat. Și asta, în Ciadul rural, este o revoluție în sine.
De ce este important:
Această inițiativă demonstrează că tehnologia, chiar și în cele mai sărace și izolate comunități, poate reduce decalajele uriașe în accesul la sănătate. Într-o țară unde distanța și lipsa infrastructurii ucid la fel de sigur ca bolile, chioșcurile solare de telemedicină oferă o soluție practică, scalabilă și sustenabilă. Ele nu doar salvează vieți, ci și economii întregi, permițând familiilor să nu mai aleagă între tratament și hrană. Mai mult, modelul poate fi replicat în alte regiuni defavorizate ale Africii și ale lumii, arătând că inovația nu trebuie să fie scumpă sau complicată pentru a avea un impact profund. Este o lecție de reziliență și de umanitate într-o eră în care tehnologia pare adesea rezervată celor privilegiați.
