Într-un peisaj geopolitic marcat de tensiuni tot mai acute și de incertitudini economice la scară globală, un conflict armat în Orientul Mijlociu ar putea reconfigura dramatic echilibrele de putere la nivel mondial. În timp ce multe națiuni s-ar confrunta cu consecințe economice devastatoare, cel puțin două mari puteri ar putea găsi într-o astfel de criză o oportunitate strategică de a-și consolida poziția și de a-și extinde influența pe scena internațională.
NPR relatează că A Martinez, în cadrul unei analize aprofundate, a consultat-o pe Olga Khakova, expertă în geopolitică și relații internaționale de la Atlantic Council, pentru a înțelege cum China și Rusia ar putea beneficia în mod specific de pe urma unui eventual război al SUA și Israelului împotriva Iranului.
Contextul acestei analize este unul extrem de complex și încărcat de istorie. Iranul reprezintă de decenii un actor central în politica Orientului Mijlociu, iar relațiile sale cu Occidentul, în special cu Statele Unite și Israelul, au fost marcate de confruntări, sancțiuni și tensiuni permanente. Posibilitatea izbucnirii unui conflict armat la scară largă în regiune ridică întrebări fundamentale despre viitorul ordinii mondiale și despre modul în care diferitele puteri globale ar putea naviga printr-o astfel de criză.
Olga Khakova, directoarea programului pentru energie la Atlantic Council, oferă o perspectivă analitică asupra modului în care cele două mari puteri eurasiatice ar putea transforma o astfel de situație în avantaj propriu. "Beijingul și Moscova au urmărit cu atenție evoluțiile din regiune și au investit considerabil în construirea unor relații strategice atât cu Iranul, cât și cu alte state din Orientul Mijlociu", explică experta. "Un conflict care ar slăbi dominația occidentală în regiune ar crea automat un vid de putere pe care aceste țări ar fi pregătite să-l umple."
China, în calitate de a doua economie mondială și principalul importator de petrol la nivel global, are un interes strategic major în stabilitatea piețelor energetice. Orice perturbare majoră a producției sau transportului de petrol din Golf ar afecta dramatic economia chineză, dar în același timp i-ar oferi Beijingului ocazia de a-și diversifica sursele de aprovizionare și de a-și consolida parteneriatele energetice pe termen lung. Mai mult, China a dezvoltat în ultimii ani o rețea extinsă de relații comerciale și diplomatice în regiune, prin inițiativa Belt and Road, care ar putea fi exploatată într-un context de混乱.
Din perspectiva Rusiei, situația este și mai complexă. Moscova a fost întotdeauna un actor cheie în Orientul Mijlociu, iar o destabilizare a regiunii i-ar permite să-și reaffirme rolul de putere mediatoare și furnizor de securitate. "Rusia are o prezență militară semnificativă în Syria și relații tradiționale strânse cu Iranul", notează Khakova. "Un conflict regional i-ar oferi lui Putin pârghiile necesare pentru a negocia de pe o poziție de forță și pentru a-și maximiza influența atât asupra actorilor regionali, cât și asupra marilor puteri."
Pe plan economic, ambele țări ar putea beneficia de pe urma creșterii prețurilor la petrol care ar urma unui astfel de conflict. China, ca importator net, ar resimți presiunea, dar Moscova, ca unul dintre cei mai mari exportatori de petrol, ar putea obține venituri considerabil mai mari din vânzarea de hidrocarburi. Această majorare a prețurilor ar putea finanța ambițiile geopolitice ale ambelor țări și le-ar permite să-și extindă influența în regiuni mai vulnerabile economic.
De asemenea, un război în Orientul Mijlociu ar distrage atenția și resursele Statelor Unite de la alte zone de interes strategic, în special de la competiția cu China în Indo-Pacific și de la tensiunile legate de Ucraina. Această dispersare a atenției americane ar putea oferi Beijingului și Moscovei mai multă libertate de acțiune în propriile lor sfere de influență, permițându-le să avanseze proiecte strategice care în mod normal ar fi întâmpinat rezistență occidentală.
Un aspect crucial este și impactul asupra relațiilor transatlantice. Un conflict major în Orientul Mijlociu ar pune la încercare coeziunea盟内 și ar putea genera divergențe între partenerii europeni ai SUA, mai ales în contextul dependenței diferite de energiile fosile. Țările europene care depind masiv de importurile de petrol din Golf ar fi forțate să-și revizuiască prioritățile strategice, ceea ce ar putea crea oportunități pentru China și Rusia de a-și oferi serviciile ca furnizori alternativi de energie sau de a propune soluții diplomatice proprii.
În același timp, trebuie subliniat că beneficiile pentru China și Rusia nu ar fi automate sau fără costuri. Ambele țări au propriile lor vulnerabilități economice și ar fi afectate și ele, în grade diferite, de perturbările globale generate de un război major. Totuși, în analiza experților de la Atlantic Council, avantajele relative pe care cele două puteri le-ar obține în raport cu Occidentul ar putea fi semnificative pe termen mediu și lung.
Această analiză vine într-un moment în care tensiunile din regiune rămân extrem de ridicate. SUA și Israelul nu au exclus opțiunea militară împotriva Iranului, iar programul nuclear iranian continuă să fie o sursă majoră de îngrijorare pentru comunitatea internațională. În acest context, întrebarea despre cine ar putea profita de pe urma unui conflict devine nu doar o chestiune academică, ci o problemă strategică de actualitate pentru factorii de decizie de la Washington până la Beijing și Moscova.
Olga Khakova subliniază că înțelegerea acestor dinamică este esențială pentru formularea unei politici externe coerente: "Nu putem ignora faptul că acțiunile noastre au consecințe care depășesc granițele imediate ale conflictului. Alte puteri vor profita de oportunități, și trebuie să fim pregătiți nu doar militar, ci și strategic și economic."
În concluzie, în timp ce un război cu Iranul ar genera provocări economice majore pentru multe națiuni, China și Rusia par să fie într-o poziție favorabilă pentru a transforma haosul în avantaj strategic. Această realitate complică și mai mult calculele politice ale Occidentului și subliniază necesitatea unei abordări multidimensionale a crizelor internaționale, care să ia în considerare nu doar aspectele militare, ci și implicațiile geopolitice pe termen lung ale oricărei acțiuni armate în regiune.
În timp ce alții simt presiunea economică, două țări ar putea profita de pe urma unui război cu Iranul
