În Alabama, unde soarele arde neîncetat, Meghan Clopton a organizat o petrecere de ziua de naștere pentru unul dintre copiii ei, închiriind o piscină prin Swimply. „Face parte din cultura noastră acum, nu-i așa? Să preiei casa sau piscina altcuiva pentru o zi sau un weekend”, spune Clopton. A plătit 381 de dolari pentru trei ore de distracție, având voie să invite până la 30 de invitați. Gazda, Jasmine Lawson, a găzduit peste 1.000 de oaspeți pe an la proprietatea sa din Birmingham, oferind acces la o piscină adâncă de 2,5 metri, o cadă cu hidromasaj, o cameră cu aer condiționat pentru petreceri și o colecție de 50 de flotoare, inclusiv un unicorn inflabil care stropește apă din corn.
Lawson a început să închirieze piscina pentru a acoperi costurile veterinare ale câinelui său, un Cavalier King Charles Spaniel. Acum, veniturile suplimentare o ajută să întrețină piscina, care, după cum spune ea, „de fiecare dată când te întorci, se întâmplă ceva și costă 1.000 de dolari”. Swimply a fost fondată în 2019 de Bunim Laskin, inspirat de propria experiență de a plăti un vecin pentru a-i împrumuta piscina pentru o petrecere cu cei 11 frați ai săi. Compania operează acum în 150 de orașe, iar rezervările au crescut cu 50% față de anul trecut.
Spre deosebire de Airbnb, unde oaspeții sunt adesea turiști din alte orașe, piscinele Swimply sunt folosite preponderent de localnici. „Am devenit populari pentru prima dată în timpul pandemiei, când călătoriile erau imposibile, iar oamenii aveau nevoie de o sursă de venit suplimentar”, explică Laskin. Această tendință reflectă o adaptare a economiei partajate la nevoile imediate ale consumatorilor: distracție la preț accesibil, fără a părăsi orașul.
Însă închirierea piscinelor ridică întrebări serioase legate de siguranță și răspundere. Swimply oferă o acoperire de până la 1 milion de dolari pentru daune, similar cu Airbnb. Totuși, instanțele și autoritățile locale încearcă să stabilească cine este responsabil în caz de accident. Lindsey Cameron, profesor la Wharton School, subliniază că „nu există un angajator tipic pe care să-l poți trage la răspundere pentru produsele puse pe piață”. Recent, Curtea Supremă din Minnesota a acceptat să judece un caz privind dacă piscinele listate pe Swimply ar trebui considerate facilități publice, supuse reglementărilor guvernamentale, inclusiv inspecțiilor. Saša Pekeč, profesor la Duke University, compară situația cu începuturile aplicațiilor de ridesharing, care au fost interzise în unele orașe până la clarificarea legislației.
Pe lângă problemele legale, există și aspecte practice: întreținerea piscinei, curățenia, asigurarea că oaspeții respectă regulile. Lawson, de exemplu, face un tur al proprietății la sosirea fiecărui grup, apoi se retrage la etaj, dar rămâne disponibilă. „Dacă au nevoie de ceva, sunt aici imediat”, spune ea. Această abordare personalizată creează o experiență mai sigură, dar nu elimină riscurile.
În contextul valurilor de căldură extreme din această vară, închirierea piscinelor devine o alternativă atractivă la vacanțele scumpe sau la aglomerația din piscinele publice. Cu toate acestea, rămâne de văzut cum vor evolua reglementările și dacă această nișă a economiei partajate va rezista presiunilor legale și logistice. Deocamdată, pentru mulți americani, soluția pentru a face față caniculei este la doar câteva click-uri distanță – în curtea vecinului.
De ce este important:
Această tendință ilustrează modul în care economia partajată se extinde în domenii neașteptate, răspunzând nevoilor imediate ale consumatorilor într-o perioadă de incertitudine economică și climatică. Pe lângă beneficiile evidente – acces la distracție la prețuri accesibile și venituri suplimentare pentru proprietari – apar provocări legate de siguranță, reglementare și răspundere. Modul în care societatea va gestiona aceste probleme va stabili un precedent pentru viitoarele inovații în economia partajată. Este un semnal că granițele dintre spațiul privat și cel public devin tot mai fluide, iar legislația trebuie să țină pasul cu inovația.
