Planul controversat al lui Infantino viza crearea unei noi entități separate, finanțate de investitori privați, care să preia activele comerciale ale FIFA. Propunerea prevedea vânzarea a aproximativ 20% dintr-o astfel de entitate, care ar fi gestionat competiții precum Cupa Mondială, în schimbul unei sume de până la 4,2 miliarde de dolari. Însă, după o rezistență puternică din partea federațiilor membre și a altor părți interesate, planul a fost abandonat vineri, iar atenția s-a îndreptat acum asupra posibilelor consecințe pentru Infantino. Acesta își dorește un nou mandat la conducerea FIFA, pentru perioada 2027-2031, dar eșecul inițiativei i-a amplificat vulnerabilitatea.
Relația dintre Infantino și Trump a fost una strânsă, cei doi apărând împreună la evenimente majore de fotbal, inclusiv la Cupa Mondială din acest an, co-găzduită de SUA, Mexic și Canada. Această legătură a fost evidențiată în decembrie 2025, când Infantino i-a înmânat lui Trump inauguralul „Premiu pentru Pace” al FIFA, făcându-l primul laureat al acestei distincții. Relația a atras și mai mult atenția asupra planului de vânzare a drepturilor Cupei Mondiale, o afacere care urma să fie ancorată de Thrive Capital, fondată de ginerele lui Trump, Joshua Kushner.
Pe lângă încercările de a-l contacta pe Trump, Infantino ar fi programat discuții private cu secretarul de stat american Marco Rubio. Două surse au declarat că șeful FIFA urma să aibă o convorbire cu Rubio la scurt timp după ora 9:00 ET (13:00 GMT). Cu toate acestea, Dylan Johnson, subsecretar de stat pentru afaceri publice globale, a negat acest lucru într-o postare pe X, afirmând că „nu există planuri” pentru o astfel de discuție și că „nu există niciun apel în această dimineață”.
De ce este important:
Acest episod relevă cât de fragilă este poziția lui Gianni Infantino la conducerea FIFA, în ciuda aparențelor de forță. Eșecul planului de privatizare a drepturilor comerciale ale Cupei Mondiale nu este doar o lovitură financiară, ci și una de imagine, care subminează încrederea în capacitatea sa de a gestiona cea mai importantă competiție sportivă a lumii. Căutarea disperată de sprijin la Trump și Rubio arată că Infantino se simte amenințat de opoziția internă și externă, iar implicarea unor figuri politice americane ridică semne de întrebare cu privire la influența geopolitică asupra fotbalului mondial. Pentru fani și pentru statele membre FIFA, această criză de leadership poate avea consecințe majore asupra modului în care sunt gestionate viitoarele turnee și asupra integrității sportului rege.
