Între engleză și limba maternă: dilema lingvistică a educației din Kenya

În sălile de clasă din Kenya, o dezbatere tăcută dar profundă se desfășoară de decenii: ar trebui ca elevii să învețe în limba pe care o vorbesc acasă sau în engleză, limba care le deschide porțile către succesul global? Povestea Lona Chepkemoi, o mamă de cinci copii în vârstă de 33 de ani, ilustrează perfect această dilemă. După ce a picat examenul final de absolvire a școlii primare în 2008, Chepkemoi a crezut că visul ei de a deveni designer de modă s-a spulberat. Familia nu și-a permis să o trimită la liceu, iar anii au trecut. În 2023, însă, a intrat într-o sală de clasă a unui colegiu tehnic din Kericho și a trăit o revelație: pentru prima dată, înțelegea cu adevărat ce spunea profesorul. Lecțiile erau predate parțial în kalenjin, limba ei maternă, amestecată cu puțin swahili și engleză. „M-am simțit ca acasă”, a mărturisit ea pentru Al Jazeera. „Limba era primitoare și m-a făcut fericită pentru că înțelegeam conceptele foarte bine.” Experiența ei nu este un caz izolat. Potrivit rapoartelor UNESCO privind Monitorizarea Educației Globale (GEM), aproximativ 40% dintre elevii din întreaga lume nu sunt instruiți într-o limbă pe care o înțeleg bine, iar în unele țări cu venituri mici și medii, procentul ajunge la 90%. În Kenya, politica educațională prevede instruirea în limba maternă în primii ani de școală primară, de obicei până în clasa a treia, după care engleza devine principala limbă de predare din clasa a patra, alături de swahili. În practică, însă, sălile de clasă alternează între limbi în funcție de regiune, de pregătirea profesorilor și de mediul elevilor. Această realitate reflectă moștenirea colonială a multor țări africane, unde engleza, franceza sau portugheza domină încă sălile de clasă, chiar dacă acasă copiii vorbesc limbi complet diferite. UNESCO susține constant că elevii învață cel mai bine într-o limbă pe care o înțeleg, considerând educația multilingvă bazată pe limba maternă drept cheia pentru îmbunătățirea alfabetizării și a rezultatelor școlare. Soțul Lonei, Philemon Tonui, s-a înscris la aceeași instituție pentru a studia construcțiile. Deși terminase liceul, nu putuse susține examenele finale din cauza taxelor, rămânând fără certificat. Pentru el, utilizarea kalenjinului alături de engleză și swahili a făcut o diferență uriașă. „Nimic nu poate întrece asta. Simt că, dacă fiecare nivel de educație ar fi predat în limba maternă, mulți oameni ar excela”, a spus el. Ismael Kiplang'at, un zidar de 28 de ani care a studiat la aceeași instituție, își amintește cum instructorii făceau eforturi deliberate să predea în limbi pe care elevii le înțelegeau. „Colegiul nostru era într-un oraș cu multe comunități, iar instructorii repetau cuvintele în aproape trei limbi, doar pentru a se asigura că toată lumea este la curent. Cei din alte triburi spuneau că se simt implicați, nu excluși”, a povestit el. Acum, la trei ani după absolvire, Kiplang'at creditează această abordare pentru succesul său profesional. „Dacă educația ar fi însemnat acele ore plictisitoare de engleză din școală, nu mi-aș fi atins pasiunea pentru zidărie și nu aș fi câștigat un trai”, a spus el. Totuși, sistemul de învățământ kenyan, ca multe altele din Africa, se confruntă cu o tensiune structurală: învățarea timpurie este cea mai eficientă în limbi familiare, dar engleza rămâne esențială pentru învățământul superior, angajarea formală și mobilitatea globală. Kiplang'at practică zilnic engleza pentru că speră să studieze și să lucreze în străinătate. Shadrack Tonui, președintele național al Asociației Instituțiilor de Formare Tehnică din Kenya, explică faptul că provocarea nu este alegerea între limbi, ci echilibrarea lor în sălile de clasă multilingve. „În general, modul de instruire este în engleză, dar, având nevoie de flexibilitate, se poate pune accent pe o limbă pe care elevul o înțelege la niveluri inferioare”, a spus el. Instituțiile reunesc elevi din medii lingvistice diverse, ceea ce face impracticabil să te bazezi pe o singură limbă locală, în timp ce piața muncii cere competențe în engleză. Provocarea nu este unică în Kenya. UNESCO arată că sălile de clasă multilingve sunt acum norma în multe țări, iar sistemele de educație se luptă adesea cu pregătirea profesorilor, materialele didactice în limbi locale și așteptările concurente ale părinților și angajatorilor cu privire la rolul englezei. Pentru Chepkemoi, însă, contează mai puțin politica și mai mult practica. Majoritatea clienților ei vorbesc kalenjin, iar swahili îi permite să comunice cu o bază mai largă de clienți. „Chiar dacă am avut norocul unor profesori care explicau în kalenjin, aveam și colegi din alte comunități, iar profesorii le explicau în swahili”, a spus ea. Kiplang'at pune degetul pe rană: „Mă întreb uneori de ce cineva din Europa, Asia sau America învață într-o limbă pe care a vorbit-o din copilărie, în timp ce noi suntem așteptați să concurăm în limba lor.” Această întrebare rămâne fără un răspuns simplu, dar reflectă o realitate complexă: într-o lume globalizată, cunoașterea englezei este un avantaj incontestabil, dar nu ar trebui să vină în detrimentul înțelegerii profunde a conceptelor și al păstrării identității culturale. Kenya, ca multe alte țări, caută un echilibru fragil între aceste două imperative.### De ce este important:Această dilemă lingvistică nu este doar o problemă educațională, ci una de echitate socială și dezvoltare economică. Atunci când elevii nu înțeleg limba de predare, ei rămân în urmă, iar șansele lor de a ieși din sărăcie se diminuează. În același timp, engleza rămâne o poartă către oportunități globale. Găsirea unui echilibru între limba maternă și engleză poate îmbunătăți semnificativ rezultatele școlare și poate reduce inegalitățile, oferind fiecărui copil șansa de a învăța și de a reuși, fără a-și pierde rădăcinile culturale.