Filipinele nu sunt străine de taifunuri și inundații. Arhipelagul este lovit în fiecare an de zeci de furtuni tropicale, iar infrastructura de protecție este vitală. Cu toate acestea, de fiecare dată când apele se retrag, apar aceleași întrebări: de ce digurile nu au rezistat? De ce sistemele de drenaj sunt înfundate? De ce banii alocați pentru prevenirea dezastrelor nu au produs rezultatele promise? În acest an, furia este mai mare ca niciodată, pentru că inundațiile au fost deosebit de devastatoare, iar dovezile de corupție par să fie din ce în ce mai clare.
Potrivit rapoartelor locale, mai multe proiecte de control al viiturilor din regiunea Ilocos și Cagayan Valley au fost finanțate cu sume uriașe din bugetul național, dar lucrările au fost fie de proastă calitate, fie nu au fost finalizate deloc. În unele zone, digurile s-au prăbușit la prima încercare, iar canalele de scurgere au fost găsite pline de moloz și gunoi, semn că nu au fost curățate sau întreținute. Locuitorii acuză autoritățile locale și companiile de construcții că au furat bani, folosind materiale ieftine și muncă necalificată, în timp ce facturile au fost umflate.
Unul dintre cele mai emblematice cazuri este cel al orașului Cagayan de Oro, unde un proiect de consolidare a malurilor râului a fost finalizat în 2021, dar în timpul inundațiilor recente, malurile s-au prăbușit în mai multe puncte, lăsând sute de case în pericol. Investigațiile preliminare au arătat că betonul folosit nu respecta standardele minime, iar armătura era ruginită și subdimensionată. „Am plătit pentru un dig care să ne protejeze, dar am primit un zid de carton”, spune un localnic, cu lacrimi în ochi, în timp ce își scoate lucrurile din casa inundată.
Furia nu se limitează la nivel local. Pe rețelele de socializare, hashtag-uri precum #StopCorruptionPH și #FloodOfShame au devenit virale, iar cetățenii cer demisia oficialilor implicați. În capitala Manila, au avut loc proteste în fața Departamentului de Lucrări Publice și Autostrăzi, unde manifestanții au adus pancarte cu imagini ale digurilor prăbușite și cu mesaje de genul „Banii noștri, apa lor”. Poliția a intervenit, dar tensiunea rămâne ridicată.
Guvernul filipinez a reacționat, promițând o anchetă completă. Președintele Ferdinand Marcos Jr. a declarat că va fi înființat un comitet special pentru a investiga toate proiectele de control al viiturilor din ultimii zece ani. „Nu vom tolera corupția care a costat vieți și a distrus proprietăți”, a spus el într-o conferință de presă. Cu toate acestea, scepticismul este mare, pentru că în trecut astfel de promisiuni s-au pierdut în birocrație sau au fost uitate după ce atenția media s-a mutat.
În plus, există și o problemă mai profundă: infrastructura de protecție împotriva inundațiilor este învechită și subdimensionată pentru a face față schimbărilor climatice. Oamenii de știință avertizează că furtunile devin mai intense și mai frecvente, iar sistemele actuale, chiar dacă ar fi construite corect, nu ar fi suficiente. Dar corupția face ca situația să fie și mai gravă, pentru că nu doar că nu se construiește, dar se și fură din banii care ar trebui să meargă către soluții moderne, cum ar fi sisteme de avertizare timpurie sau planuri de evacuare.
În timp ce ploile continuă, iar râurile rămân umflate, oamenii din nordul Filipinelor se simt abandonați. Ei nu cer doar ajutor imediat, ci și justiție. „Vrem să știm cine a semnat pentru aceste lucrări, cine a inspectat, cine a plătit. Vrem să fie trași la răspundere”, spune o femeie care a pierdut totul în inundații. „Dacă nu se face nimic, următoarea inundație va fi și mai mare, și atunci nu va mai fi nimeni să ne spună că nu știa.”
Această situație reflectă o problemă mai largă în Filipine, unde corupția este endemică în multe sectoare, iar dezastrele naturale devin adesea oportunități pentru furturi. Organizațiile non-guvernamentale au cerut de mult timp o reformă a sistemului de achiziții publice și o mai mare transparență în cheltuirea fondurilor pentru dezastre. Fără aceste reforme, ciclul vicios va continua: ploi, inundații, furie, promisiuni, uitare, și apoi din nou ploi.
În timp ce reporterii Al Jazeera se află în zonă, ei au documentat și poveștile de solidaritate: vecini care se ajută reciproc, voluntari care aduc mâncare și apă, tineri care construiesc baraje improvizate. Dar aceste eforturi nu pot compensa lipsa de acțiune a autorităților. Oamenii nu cer milă, ci răspunsuri. Ei cer ca banii lor să fie folosiți corect, ca digurile să reziste, ca viețile lor să nu mai fie puse în pericol de lăcomia altora.
Pe măsură ce apele se retrag, rămâne noroiul și furia. Furia este justificată, pentru că inundațiile nu sunt doar un dezastru natural, ci și unul uman. Când infrastructura este construită cu materiale de proastă calitate, când proiectele sunt aprobate fără control, când banii publici dispar, atunci dezastrul nu mai este „natural”, ci este o crimă. Iar locuitorii din nordul Filipinelor sunt hotărâți să nu lase această crimă să rămână nepedepsită.
De ce este important:
Această situație evidențiază legătura directă dintre corupție și dezastrele naturale, arătând că lipsa de integritate în infrastructura publică poate transforma un fenomen meteorologic într-o catastrofă umanitară. Este important pentru că subliniază necesitatea transparenței și a responsabilității în gestionarea fondurilor publice, nu doar în Filipine, ci în întreaga lume. De asemenea, arată că cetățenii nu mai acceptă scuze și cer justiție, iar presiunea publică poate forța guvernele să acționeze. În contextul schimbărilor climatice, astfel de lecții sunt vitale pentru a preveni viitoare tragedii.
