În decursul ultimei luni, nu mai puțin de 1,2 milioane de libanezi – echivalentul unei cincimi din întreaga populație a țării – au fost nevoiți să își părăsească locuințele, fugind pentru a-și salva viețile. Invazia israeliană în Liban a generat una dintre cele mai grave și mai rapid evoluante crize de deplasare forțată din lume la acest moment, o situație care amintește de cele mai negre episoade ale conflictelor din Orientul Mijlociu.
Conform datelor furnizate de Consiliul Norvegian pentru Refugiați, ordinele de evacuare emise de Israel acoperă în prezent o suprafață uluitoare de peste 1.470 de kilometri pătrați – aproximativ 14 la sută din teritoriul național al Libanului. Pentru a înțelege mai bine amploarea acestei cifre, trebuie menționat că această suprafață se apropie de cei 19 la sută din Ucraina care se află în prezent sub ocupație rusă, ceea ce demonstrează gravitatea situației create de această operațiune militară.
Atacurile israeliene au provocat un bilanț teribil al victimelor: peste 1.497 de persoane și-au pierdut viața, în timp ce alte 4.639 au fost rănite, potrivit Ministerului libanez al Sănătății Publice. Printre cei forțați să fugă se numără aproximativ 350.000 de copii, o generație întreagă marcată de violență și incertitudine, ale cărei traumatisme vor reverbera probabil pentru decenii întregi în societatea libaneză.
De la data de 2 martie, forțele israeliene au lansat peste 1.840 de atacuri împotriva diferitelor ținte din Liban, conform raportărilor proiectului Armed Conflict Location and Event Data (ACLED), un monitor independent specializat în colectarea și analiza datelor despre conflictele armate la nivel mondial. Analiza detaliată a acestor atacuri arată că 1.486 dintre ele au fost efectuate prin intermediul avioanelor de luptă sau dronelor, în timp ce 318 au constat în bombardamente cu mortiere, artilerie sau rachete. Restul atacurilor au fost purtate de Hezbollah și de grupări armate neidentificate, concentrate în principal în guvernoratul Nabatieh din sudul Libanului.
Armata israeliană susține că operațiunile sale vizează în mod specific fortărețele grupării Hezbollah, susținută de Iran – în principal în sudul țării, dar și în suburbiile sudice ale Beirutului, în valea Bekaa din estul Libanului și în orașul Baalbek, tot în estul țării. Cu toate acestea, impactul acestor atacuri asupra populației civile este devastator, iar imaginile și mărturiile supraviețuitorilor reliefând o realitate mult mai complexă decât simplele declarații oficiale.
Un aspect deosebit de îngrijorător îl constituie bombardarea sistematică a podurilor și punctelor de trecere din sudul Libanului. Aceste atacuri par să aibă drept obiectiv izolarea completă a comunităților locale și întreruperea rutelor de transport, o strategie care afectează grav capacitatea civililor de a se deplasa în siguranță și de a accesa servicii esențiale precum asistența medicală.
Podul Dalafa, care leagă satele din sudul Libanului de vestul regiunii Bekaa, a fost ținta unor atacuri repetate din partea Israelului. Conform corespondentului Al Jazeera, Obaida Hitto, care transmitea din Tyre, în cazul în care aceste poduri sunt distruse, consecințele vor fi devastatoare: „Vestul regiunii Bekaa va fi practic izolat de restul Libanului. Va deveni extrem de dificil pentru oameni să traverseze spre valea Bekaa de Vest și să ajungă la principalul centru din Chtoura, la spitale și la alte servicii publice esențiale."
Atacurile aeriene din vestul regiunii Bekaa au tăiat drumurile-cheie dintre sate, inclusiv șoselele care conectau localitățile Sohmor și Yohmor, potrivit Biroului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA). Aceste distrugeri deliberată ale infrastructurii civile constituie o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional și adaugă o dimensiune suplimentară crizei umanitare deja acute.
În prima săptămână a conflictului, Israelul a emis ordine de deplasare forțată pentru locuitorii suburbilor sudice ale Beirutului, pentru întreaga regiune Bekaa și pentru întreaga zonă situată la sud de râul Litani. Apoi, la data de 12 martie, armata israeliană a extins aceste ordine de evacuare forțată pentru rezidenții din sudul Libanului – de la râul Litani până la nord de râul Zahrani, la aproximativ 40 de kilometri de granița israeliană.
Localități precum Jal al-Deir și Jabal Blat, din municipalitatea Bint Jbeil, se numără printre zonele afectate de ordinele de deplasare forțată a populației locale, în timp ce Israel își stabilește noi posturi militare în această zonă. În districtul Marjayoun din sudul Libanului, Khiam – o altă fortăreață a Hezbollah, cu o poziționare strategică deosebită și considerată ca o poartă de acces spre sudul țării – a fost scena unor lupte intense în ultimele săptămâni, forțând populația să plece.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat săptămâna trecută că Israel intenționează să distrugă localitățile de la granița libaneză și să continue ocuparea sudului țării. Această declarație a stârnit îngrijorare la nivel internațional și a intensificat apelurile pentru o soluționare diplomatică a conflictului, care pare tot mai îndepărtată în lumina evoluțiilor militare.
Când comparăm criza libaneză cu alte situații similare de deplasare forțată la nivel global, devine evident că aceasta se numără printre primele zece crize de acest tip din ultimii ani. Datele folosite pentru comparație provin de la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și reflectă cifrele cele mai recente disponibile, incluzând refugiații, persoanele deplasate intern, solicitanții de azil și alte categorii de persoane strămutate forțat.
Situația din sudul Libanului reprezintă o tragedie umanitară de proporții istorice, care afectează nu doar populația civilă directă, ci întreaga structură socială și economică a țării. Spitalele sunt copleșite de numărul răniților, drumurile sunt blocate sau distruse, iar milioane de oameni se află în imposibilitatea de a-și continua viața de zi cu zi. Experții umanitari avertizează că, fără o intervenție internațională urgentă, consecințele acestei crize se vor resimți pe termen lung, afectând generații întregi de libanezi.
Comunitatea internațională rămâne divizată în fața acestei situații, în timp ce Organizația Națiunilor Unite și различные agenții umanitare încearcă să mobilizeze resursele necesare pentru a face față celui mai mare val de deplasări forțate din istoria recentă a Orientului Mijlociu. Însă accesul echipelor umanitare în zonele de conflict rămâne extrem de difficil, iar cifrele victimelor continuă să crească fără încetare.
Peste un million de oameni și-au pierdut tot ce aveau în doar câteva săptămâni. Pentru mulți dintre ei, întoarcerea acasă pare acum un vis îndepărtat, iar viitorul este marcat de incertitudine, teamă și suferință. Criza umanitară din Liban nu este doar o statistică sumbră – este o poveste umană plină de durere, de familii despărțite și de comunități distruse, care va continua să scrie pagini tragice în istoria regiunii.
Invazia Israelului în sudul Libanului: O criză umanitară de proporții istorice
