Araghchi a afirmat că Washingtonul ar fi trebuit să consulte Teheranul în legătură cu orice noi rute și că cele două părți au convenit să deschidă o linie directă de comunicare pentru a rezolva astfel de dispute. Declarațiile sale vin pe fondul unor semne de dezescaladare între Iran și SUA, după săptămâni de atacuri reciproce care au distrus aproape complet acordul interimar. Reporterul Al Jazeera, Resul Serdar, a relatat din Teheran că nu au existat atacuri directe ale SUA asupra marilor orașe iraniene în noaptea de sâmbătă, o pauză după aproape două săptămâni de lovituri nocturne. „Iranul a avut o noapte pașnică”, a scris pe X purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătății iranian, Hossein Kermanpour.
Între timp, președintele american Donald Trump părea să se îmblânzească în privința amenințării anterioare de a lansa noi atacuri „masive” asupra Iranului, spunând că acest lucru s-ar putea să nu mai fie necesar. „Ei (oficialii iranieni) vorbesc cu noi chiar acum; ar dori să facă o înțelegere”, a declarat Trump vineri seara. „Nu cred că sunt pregătiți să... dar sunt dispus să ascult.” Oficialii iranieni au confirmat pentru Al Jazeera că SUA și Iran fac schimb de mesaje. „Au fost propuneri transmise de mediatori, iar Teheranul le analizează încă”, a spus Serdar. Cu toate acestea, el a menționat că „nu există încă prea mult progres”, invocând „diferențe fundamentale” în pozițiile lor și o „neîncredere” profundă.
Controlul asupra Strâmtorii Hormuz a devenit un punct central de dispută între SUA și Iran. Iranul susține că are dreptul de a supraveghea trecerea prin strâmtoare în baza MoU, cerând navelor să se coordoneze cu autoritățile sale și să folosească rutele desemnate. SUA contestă această interpretare și au afirmat în repetate rânduri că Iranul nu controlează strâmtoarea. Pe măsură ce forțele iraniene atacă navele pe care le acuză că „încalcă” aranjamentele sale în strâmtoare, armata americană a reimpus propria blocadă asupra porturilor iraniene. Vineri, purtătorul de cuvânt al Comandamentului Central al SUA, Tim Hawkins, a declarat pentru Al Jazeera că SUA au „dezactivat” un tanc petrolier care a încercat în mod repetat să spargă blocada americană și a ignorat avertismentele SUA. Joi, armata americană a pretins că a redirecționat un total de 12 nave și a „dezactivat” o alta de la reluarea blocadei pe 14 iulie.
Fostul atașat militar austriac Wolfgang Pusztai a declarat că SUA folosesc toate formele de strategie împotriva Iranului, inclusiv diplomația, presiunea economică prin blocadă și acțiunile militare. „Toate cele trei sunt coordonate pentru a atinge obiectivele strategice ale Statelor Unite. Aceasta înseamnă, în primul rând, deschiderea Strâmtorii Hormuz”, a spus Pusztai pentru Al Jazeera. „Există un fel de abordare caldă și rece pentru a facilita dorința iranienilor de a pune capăt întregului război. Așadar, într-o noapte sunt bombardați, într-o noapte nu sunt bombardați.”
Aliații houthi ai Iranului din Yemen s-au implicat și ei în conflict, perturbând traficul într-o altă arteră vitală de transport maritim, strâmtoarea Bab al-Mandeb. Comandamentul Forțelor Comune ale Coaliției Saudite a revendicat vineri atacuri asupra orașului Hodeidah, controlat de houthi, spunând că toate țintele bombardate erau „legate de amenințări la adresa transportului comercial în Marea Roșie”. Sâmbătă, Apărarea Civilă a Arabiei Saudite a anunțat că sirenele au sunat de mai multe ori în provinciile Yanbu și Jizan, care găzduiesc instalații petroliere cruciale pe Marea Roșie. Purtătorul de cuvânt al houthi, Yahya Saree, a pretins că grupul a efectuat atacuri asupra instalațiilor legate de compania petrolieră de stat saudită Aramco din zonă. Apărarea civilă saudită a spus că sirenele au fost cauzate de un „pericol potențial” care a fost ulterior ridicat, fără a oferi detalii suplimentare.
Această situație complexă evidențiază fragilitatea acordurilor internaționale și modul în care o singură cale navigabilă poate deveni epicentrul unui conflict global. Strâmtoarea Hormuz este vitală pentru transportul petrolului din Golf, iar orice perturbare are efecte imediate asupra prețurilor globale ale energiei. Deși ambele părți par să caute o soluție diplomatică, diferențele fundamentale și neîncrederea reciprocă fac ca orice progres să fie lent. În acest context, rolul mediatorilor, precum Omanul, devine crucial pentru a menține deschise canalele de comunicare și a preveni o escaladare militară majoră.
