„A fost gazda care nu s-a purtat bine cu noi”, a declarat Ghalenoei după meci. „Fac un apel la FIFA să nu mai lase gazdele să trateze echipele și jucătorii în același mod în viitor. Sper ca domnul Infantino să se opună cu adevărat unui astfel de comportament.”
Iranul a avut parte de o experiență tumultuoasă la acest turneu. Din cauza războiului din Orientul Mijlociu, echipa și-a mutat baza de pregătire din Tucson, Arizona, în Tijuana, Mexic. Deplasările pentru cele trei meciuri din grupă au fost complicate logistic, iar jucătorii s-au confruntat cu probleme de vize și restricții de intrare în Statele Unite. Ghalenoei a subliniat că personalul logistic nu a primit vize pentru a însoți echipa, iar presa iraniană a fost aproape inexistentă la meciuri și conferințe.
Meciul cu Egiptul a avut loc în contextul PrideFest-ului anual din Seattle, iar comitetul local a declarat neoficial data de 26 iunie drept „Meciul Mândriei”. Deși nu s-au organizat activități oficiale Pride la festivalul fanilor sau în stadion, mai multe steaguri curcubeu au fost observate în mulțime. În afara stadionului, sute de susținători ai lui Reza Pahlavi, un disident proeminent al Republicii Islamice, au organizat o adunare. Atmosfera a fost încărcată, dar pașnică.
Pe teren, Iranul a început slab, primind un gol în minutul 5, dar a egalat nouă minute mai târziu. Scorul a rămas neschimbat până în repriza a doua, când Iranul a forțat victoria. Păreau să fi reușit în minutul de prelungire, când Shojae Khalilzadeh a înscris, dar arbitrajul video (VAR) a anulat golul pentru un offsid marginal. Decizia a stârnit nemulțumirea jucătorilor și a antrenorului.
Căpitanul echipei, Mehdi Taremi, a numit această Cupă Mondială un „dezastru”, nu din cauza performanțelor, ci a modului în care au fost tratați. „Personalul nostru logistic nu are vize, presa iraniană este absentă, iar noi nu avem voie să rămânem peste noapte în SUA”, a spus Taremi. După fiecare meci, echipa a fost nevoită să se întoarcă în Tijuana, ceea ce a afectat recuperarea și pregătirea.
Ghalenoei a adăugat: „Sunt mândru de jucătorii mei. Ceea ce au făcut acești tineri ar trebui scris în istorie, deoarece gazda ne-a tratat profund nedrept. Comportamentul lor a fost cu adevărat teribil și sperăm ca lumea să afle. În ciuda tuturor problemelor, am reușit să jucăm bine, iar lumea este mândră de iranieni și de echipa noastră. Aceasta este cea mai mare realizare a noastră, în ciuda obstacolelor puse în calea noastră.”
Ca și după al doilea meci din Los Angeles, Iranul a lăsat o notă scrisă de mână în vestiar, mulțumind Seattle-ului pentru ospitalitate și iranienilor pentru inimile și vocile lor, menționând că fotbalul este un „test de caracter”.
De ce este important:
Acest caz evidențiază tensiunile politice și logistice care pot afecta competițiile sportive internaționale. Iranul, o națiune cu o istorie complicată în relațiile cu Statele Unite, a fost supus unor restricții care au depășit cadrul sportiv, punând în discuție neutralitatea și echitatea pe care FIFA ar trebui să le garanteze. Apelul antrenorului Ghalenoei către președintele FIFA, Gianni Infantino, subliniază necesitatea ca organismul internațional să intervină atunci când gazdele abuzează de poziția lor. Dacă FIFA nu ia măsuri, se creează un precedent periculos, în care politica și birocrația pot influența rezultatele sportive. De asemenea, această situație atrage atenția asupra modului în care războaiele și conflictele geopolitice pot afecta viața sportivilor, transformând o competiție globală într-un câmp de luptă diplomatic. Pentru fanii fotbalului, este un semnal de alarmă că spiritul sportiv poate fi umbrit de interese politice, iar FIFA trebuie să-și reafirme rolul de garant al fair-play-ului, indiferent de gazdă.
