Contextul acestor negocieri este unul extrem de tensionat, marcat de atacurile americano-israeliene asupra Iranului din 28 februarie, care au perturbat grav traficul maritim prin una dintre cele mai importante rute energetice din lume. Iranul a acuzat în mod constant Statele Unite că sprijină o rută sudică omaneză fără coordonare cu Teheranul, că nu a oprit atacurile Israelului asupra Libanului și că refuză să deblocheze fondurile iraniene înghețate în străinătate din cauza sancțiunilor. Aceste nemulțumiri au alimentat neîncrederea și au întârziat orice progres semnificativ.
Într-o declarație separată, purtătorul de cuvânt al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), Hossein Mohebbi, a subliniat că redeschiderea Strâmtorii Hormuz „are propriul său mecanism specific și nu are nimic de-a face cu negocierile dintre Iran și Oman”. El a adăugat că SUA nu vor avea altă alegere decât să accepte „condițiile” stabilite de republica islamică pentru a redeschide această rută strategică, pe care IRGC o consideră nu doar o cale economică, ci o sursă de putere legată de poziția geografică a Iranului, pe care intenționează să o folosească în avantajul său. Mohebbi a îndemnat administrația președintelui american Donald Trump să nu se „amestece” în discuțiile cu Omanul, care „au ajuns aproape de finalizare”.
Vineri, purtătorul de cuvânt al comisiei de securitate națională a parlamentului iranian, dominat de conservatori, a confirmat, de asemenea, că a fost agreat cadrul unui aranjament cu Omanul privind strâmtoarea și că un acord ar putea fi semnat în curând. Hassan Qashqavi a precizat că decizia așteaptă undă verde de la „niveluri superioare”. Într-un interviu televizat, președintele Masoud Pezeshkian a declarat că va „apăra cu fermitate” memorandumul semnat cu SUA în iunie și a respins din nou speculațiile că ar intenționa să demisioneze, în ciuda acuzațiilor venite din partea conservatorilor că ar folosi amenințarea cu demisia pentru a combate oponenții unei soluții diplomatice cu Washingtonul.
Ministerul de Externe iranian a anunțat anterior că o declarație comună cu Omanul ar putea fi așteptată dacă se ajunge la un acord pentru a readuce o parte din traficul în strâmtoare, care a fost aproape complet întrerupt de la atacurile din februarie. Potrivit surselor, Iranul și Omanul au convenit deja asupra coordonatelor rutelor pe care navele le vor urma prin apă. Traficul de intrare va trece printr-o bandă nordică prin apele teritoriale iraniene, în timp ce traficul de ieșire va folosi o bandă sudică în apele omaneze, coordonată cu Teheranul. Mass-media americană a relatat că acordul interimar este prevăzut pentru 60 de zile și poate fi prelungit. De asemenea, s-au discutat aspecte legate de curățarea minelor navale dintr-un coridor central care ar putea fi utilizat în viitor, trecerea navelor militare și un posibil sistem coordonat de taxe pentru navele care tranzitează zona.
Rămân însă numeroase semne de întrebare cu privire la blocada navală americană a porturilor din sudul Iranului și la retragerea activelor militare americane, pe care Teheranul le consideră necesare pentru redeschiderea completă a strâmtorii, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial în timp de pace. Și mai ambigue sunt perspectivele unei soluții pe termen lung care să abordeze și viitorul programului nuclear iranian, precum și anii de sancțiuni americane dure legate de îmbogățirea uraniului, care au exacerbat șocurile economice impuse celor 90 de milioane de iranieni.
Între timp, deși activitatea militară a scăzut semnificativ în regiune pentru a face loc discuțiilor cu Omanul, tensiunile rămân ridicate, iar securitatea maritimă continuă să domine dezbaterile. Emiratele Arabe Unite au anunțat că o navă aparținând Companiei Naționale de Petrol din Abu Dhabi (ADNOC) a fost vizată de o rachetă în timp ce traversa Strâmtoarea Hormuz sâmbătă, dar că nu au existat victime. Într-o declarație, Ministerul de Externe al EAU a afirmat că vizarea navelor comerciale și folosirea strâmtorii „ca instrument de constrângere economică sau șantaj reprezintă acte de piraterie” din partea IRGC „și constituie o amenințare directă la adresa stabilității regiunii, a popoarelor sale și a securității energetice globale”.
Houthi, aliniați Iranului din Yemen, continuă să se confrunte cu Arabia Saudită și să creeze perturbări pentru navele legate de Riad în Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandeb. Vineri, houthi au lansat un atac mortal asupra unei zone din Marib controlată de guvernul yemenit recunoscut internațional, susținut de Arabia Saudită, guvernul anunțând sâmbătă un răspuns militar pe mai multe fronturi. Gruparea yemenită a lovit și sud-vestul Arabiei Saudite, regiunea Najran, joi, la o zi după ce a revendicat două atacuri separate asupra petrolierelor saudite. Traficul în ambele strâmtori, Bab al-Mandeb și Hormuz, a scăzut miercuri la doar câteva nave pe fondul ultimelor escaladări, dar a revenit relativ, deși rămâne departe de nivelurile de dinainte de război. Unele nave au recurs la oprirea transponderelor pentru a evita detectarea.
Piețele globale de energie au salutat din nou perspectivele tot mai mari ale unui acord diplomatic care ar putea influența pozitiv Strâmtoarea Hormuz, cu prețul țițeiului Brent situându-se la aproximativ 83 de dolari pe baril la închiderea de vineri. Piețele interne din Iran au reacționat pozitiv sâmbătă, prima zi a săptămânii de lucru în Iran, moneda națională întărindu-se la 1,85 milioane de riali față de dolarul american, recuperându-se ușor de la minimele istorice de aproximativ 1,94 milioane atinse săptămâna trecută. Indicele principal al Bursei de Valori de la Teheran a urcat cu 112.000 de puncte, adică puțin peste 2%, ajungând la 5,52 milioane, aproape de un maxim istoric.
Această evoluție diplomatică, deși fragilă, ar putea reprezenta o rază de speranță într-o regiune sfâșiată de conflicte. Rămâne de văzut dacă SUA vor accepta condițiile Iranului și dacă acordul cu Omanul va rezista testului timpului, având în vedere interesele divergente ale marilor puteri și alianțele complicate din Golf. Cert este că Strâmtoarea Hormuz rămâne un punct nevralgic al securității energetice mondiale, iar orice decizie luată la Teheran sau Washington va avea ecouri profunde în întreaga economie globală.
De ce este important:
Acest subiect este crucial deoarece Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute de transport petrolier din lume, iar orice perturbare a traficului prin această zonă are consecințe directe asupra prețurilor globale ale energiei și asupra stabilității economice a numeroase state. Un acord între Iran și Oman, chiar și unul parțial, ar putea reduce tensiunile militare din Golf și ar putea deschide calea unor negocieri mai ample privind programul nuclear iranian și sancțiunile americane. În același timp, implicarea SUA și a aliaților săi, precum și acțiunile grupurilor pro-iraniene din Yemen, arată cât de interconectate sunt conflictele din Orientul Mijlociu. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice și economice care ne afectează pe toți, de la prețul benzinei la stabilitatea regională.
